Vampire Love

46. Cred că te iubesc

Y/N POV

Kaleo: Iar tu, Y/N-Victoria-Estella de Parris, îl iei pe Damian-Rodolfo-Dunkan de Trenton de soț, să îl ai și să îl prețuiești, din această zi înainte, la bine și la rău, în bogăție și în sărăcie, până când moartea vă va despărți?

Toți ochii erau pe mine. Poți s-o faci Y/N!

Eu: Eu... Da, îl iau

Am făcut-o. Am zis-o. Tot evitam contactul vizual dar dacă mă uitam la el, probabil i-aș fi dat una deci... Dau să mă uit la Jungkook dar nu apuc pentru că simt cum Damian se apropie de mine și vine partea de care și uitasem...

Kaleo: Acum, prin puterea investită în mine, vă declar soț și soție. Puteți săruta mireasa.

E doar un pupic. Hai că poți s-o faci. Damian mă apucă de talie cu o mână și se apropie de mine dar deodată simt o durere imensă și totul devine negru...

Jungkook POV

Eram destul de mândru de ea. Chiar e o actriță bună deși se vede că nu e în apele ei. Îi priveam și deodată observ ceva sub buchet pe la talia ei. Ceva roșu. Dar buchetul nu e roșu... Rochia ei albă devenea din ce în ce mai roșie până am realizat că ăla este de fapt sânge... Sângele ei... Îl dau pe Damian la o parte cât de repede am putut, în ciuda faptului că nici eu nu mă simțeam grozav

Damian: Hey, ce faci?
Eu: Nu vezi că sângerează?
Restul: CE?! SÂNGE?!
Vanessa: Cum e posibil?!
Amethyst: Eram chiar lângă ea!

M-am dus la ea și am luat-o în brațe, ridicând-o de pe jos și ținându-mi mâna pe rana ei. Nici nu mai auzeam ce se întâmplă. Înțeleg doar că bunica ei crede că a fost asasinată de la depărtare dar nu știu ce să zic. Era un întreg cuțit în ea și nu sunt eu specialist dar nu cred că poți să arunci cu astfel de cuțite la o precizie perfectă.

Eu: Hai Y/N deschide ochii...

Îi spuneam oarecum în șoaptă deși o parte din mine știa că e imposibil după o astfel de rană. Am început să fac tot ce mi-a trecut prin cap. Să îi dau mici palme peste față, sa pun presiune pe rană pentru a opri sângerarea și îl aud pe Dante din depărtare strigând să îi scot cuțitul din ea cu grijă, în caz că are otravă. De obicei știam că asta e și mai rău dar cine sunt eu să mă iau în gură cu un doctor. Fac ce îmi spune și aplic și mai multă presiune pe rana acum deschisă.

Dante: RESPIRAȚIE GURĂ LA GURĂ!! AI ÎNCREDERE!! spune alergând spre noi.

În momentul de față aș și dansa dacă mi-ar spune că asta ar ajuta-o așa că am încredere și îi fac respirație gură la gură fără să mai stau pe gânduri. Îi aud pe Emma și pe Damian opunându-se dar nici nu îmi pasă. Tot ce voiam era să îi văd ochii deschizându-se. Dar nu s-a întâmplat așa. Îmi pierdusem speranța. O strâng în brațe și fără să gândesc, o sărut. „Dacă tot e ultima oară când o mai văd, ce mai contează?" Aud strigătele Emmei și ale lui Damian dar în momentul de față, nici că îmi păsa mai puțin. Mă durea capul îngrozitor și puteam să jur că urma să leșin și eu până când, deodată, îmi dispare durerea. Durerea de cap vreau să spun căci cu cât mă uitam mai mult la ea, fără suflet, cu atât mă durea mai tare inima. Îmi închid ochii și o iau în brațe când Dante în sfârșit ajunge la noi. Vreau să i-o dau lui să o ducă la spital dar simt două mâini ce mă opresc. Două mâini ce mă strângeau în brațe. Mâinile ei. Era vie. Cumva era vie și eu nici că puteam să fiu mai speriat și fericit în același timp. Mă uit la ea ca la o fantomă și deodată își deschide ochii încet. Iar când ne uitam unul direct în ochii celuilalt, mi-am amintit. Tot. Tot ce știam despre ea. Nu mai era doar o fată întâlnită într-o pădure ce a început să plângă în brațele mele. Era fata pe care am protejat-o de soare cu propriul meu corp. Era fata pe care am ajutat-o să își facă o casă. Era fata care îmi face inima să bată de fiecare dată când o priveam. Era fata... pe care cred că o iubesc...

Y/N: De ce suntem pe jos...?
Damian: EȘTI VIE!?
Y/N: Nu trebuia să fiu?
Damian: E imposibil! Te-am înjunghiat cu un cuțit PLIN de otravă! Cum de încă ești vie?!!!
Eu: Știam eu că tu ai fost!
Damian: Felicitări Sherlock! Acum pleacă de aici!
Eu: Nu primesc ordine de la tine
Damian: Ar trebui! Pentru că EU sunt regele acum! EU am puterea! Și trebuia să fiu și singurul care o are dacă ea nu s-ar fi trezit, spune și ia cuțitul de jos. Așa că dă-te sau îți promit că nimic nu te va mai trezi
Y/N: Mai taci, spune și pocnește din degete, Damian fiind acum legat de un scaun.

Ne ridicăm și observ că rana ei dispăruse. Dar cum? Am visat eu tot? Emma vine și sare pe mine din spatele meu, eu dând-o jos.

Eu: Ești bine? o întreb pe Y/N
Y/N: Puțin confuză, dar ok. Până la urmă am avut dreptate
Amethyst: Eu ți-am zis că va merge planul. Nu mă așteptam ca tu aproape să mori, dar tot a mers planul
Cassandra: Eu nu mai înțeleg nimic...
Y/N: Bunico, Damian nu a vrut niciodată să se însoare cu mine din iubire, ci ca să aibă control asupra regatului. Cum teoretic ar fi fost rege după nuntă, omorându-mă ar fi avut putere totală și regatul cel mai probabil ar fi distrus.
Cassandra: Păi și nu e rege?
Kaleo: Știu că par credibil, dar nu sunt preot adevărat. Am închiriat costumul cu 20 de Sanguine Tolari* iar cartea asta e de fapt o carte de bucate cu coperta vopsită să pară real
Cassandra: Deci voi-
Amethyst: Nunta nu a fost reală
Y/N: Dar ca prințesă regentă tot am control și pot ordona gărzilor să îl închidă pe Damian, spune cu un zâmbet inocent, gărzile făcând întocmai.

*Sanguine Tolar - moneda/valuta regatului

Y/N: Și asta tot e un fel de petrecere așa că hai să sărbătorim!
Eu: Ce sărbătorim mai exact?
Y/N: Descotorosirea de Damian
Cassandra: Și schimbarea legilor
Y/N: Ce?

Scuzați eventualele greșeli gramaticale