FIRE BREATHER | needitată

VIII

Alessandra's POV

Nu am avut niciodata o relatie foarte buna cu somnul, dar nu mi s-a mai intamplat niciodata sa ma trezesc din cauza unei furtuni.Creierul meu nu a mai rezistat sa traiasca in cosmarul acela mult prea vivid.M-am ridicat in sezut si m-am balanganit de pe un picior pe altul pana la bucatarie pentru un pahar cu apa.Mi-as dori sa inteleg de unde imi vin in minte astfel de oameni in timpul somnului, cu fete atat de unice.Nu am obiceiul sa merg cu capul plecat pe strada, dar nici nu am obiceiul sa ma uit la fetele oamenilor din jur.

Nu puteam sa imi dau seama cat era ceasul, dar speram sa nu mai dureze mult pana sa trebuiasca sa merg la munca.Ceasul meu digital din dormitor mi-a zambit cu cifrele sale mari si rosii.Era 3 dimineata.Nu mai trebuie sa ma chinui sa adorm la loc, pentru ca sunt sigura ca nu as afi fst in stare sub niciun fel.Nu imi amintesc sa ma fi dus la culcare aseara, dar ma simt de parca am dormit cat pentru o saptamana intreaga.Poate ar trebui sa incep din nou vizitele la psiholog ca sa nu fiu cuprinsa de stres, iar eu nici macar sa nu imi dau seama ca ceva nu este in regula.

Mi-am trecut mainile prin par ca sa il prind intr-un coc, dar mi se zbarlise parul de pe maini atunci cand am simtit cat de incurcat este.Daca stau sa ma gandesc, nu imi aduc aminte cand am facut dus ultima data, asa ca am intrat in dus fara sa incerc sa ma gandesc la tristul adevar.Cand am iesit din baia plina de aburi fierbinti am fost lovita de o briza inghetata.Nu imi inchipui cat de uituca si neatenta am putut sa fiu incat sa nu imi dau seama ca am lasat geamul larg deschis in dormitor.Ma bucur sa aflu cu aceasca ocazie ca tot ce aveam nevoie era un dus ca sa revin la normal.Podeaua era uda din cauza ploii abundente si m-am chinuit sa nu alunec si sa imi rup gatul cu doar un prosop pe mine.Ar fi teribil de rusinos ca sa mor in felul asta, mai ales ca singurii oameni care ma viziteaza sunt parintii mei.Mi-am scuturat gandurile din cap si mi-am multumit in sine ca am fost destul de grijulie incat sa previn acest incident.Cand m-am intors, insa, mi-am dat seama ca trebuie sa imi aduc aminte sa fiu atenta mai des de atat, pentru ca m-am lovit de ceva solid. Am incercat sa ma prind de acel lucru ca sa-mi recapat echilibrul si inima mea aproape ca a cedat atunci cand mi-am dat seama ca nu era doar o simpla bucata de mobila.Era cineva.Am vrut sa tip, dar mi-a acoperit gura inainte sa pot scoate un sunet.

"Calmeaza-te.Nu am venit aici sa te omor." mi-a spus o voce barbateasca si cunoscuta .

Am incercat sa imi dau seama cine e, dar era prea intuneric ca sa pot avea macar un indiciu.Singururl barbat pe care il cunosc si care ar fi in stare sa imi intre in apartament pe geamin mijlocul noptii este la inchisoare si din fericire pentru mine, imi aduc aminte foarte bine cum suna vocea lui, iar asta nu este nici pe aproape asemanatoare.Mi-a dat drumul la gura si eram prea paralizata de frica ca sa pot tipa dupa ajutor.M-a apucat de umeri cand a simtit ca mi s-au inmuiat picioarele.

"Am spus sa te calmezi.Incepi sa ma enervezi."a spus din nou pe un ton dur, iar vocea sa joasa a fost mult mai usor de perceput de data asta.

"A-Andy?"am soptit, sperand ca nu am luat-o razna si ca visez iar.

"In sfarsit."a pufnit dispretuitor."Norocul tau ca arati bine."

"Nu a fost un vis?"

"Din pacate pentru noi doi, visul s-a terminat.Acum incepe cosmarul."

"La ce te referi?"am continuat sa ma balbai, iar asta l-a facut vizibil iritat.

"Te sfatuiesc sa nu te duci nicaieri maine.Cineva foare puternic te vrea moarta."mi-a spus putin ingrijorat si a fost sigura ca mi s-a parut din cauza oboselii.

"Esti nebun daca ai venit in casa mea neinvitat ca sa imi spui asta.Acum o sa te rog sa iesi pana nu te las inconstient pe podea pana vine politia sa te care pana la sectie."