FIRE BREATHER | needitată

II

Alessandra's POV

In timp ce eram in vestiar ca sa ne imbracam cu niste salopete negre de un material mai dur , am inceput sa ma gandesc la zambetul ala infiorator pe care mi l-a adresat brunetul acela si un fior mi-a strabatut sirea spinarii.

" Cum il cheama pe acel detinut?"

" Nu stim nici macar atat..."a spus Tom dezamagit.

" Deci vrei sa spui ca il faci nebun fara sa-i cunosti macar numele?Asta inseamna ca este doar un zvon."

"Nu este.Vei vedea cand vom ajunge acolo."

Mi-am legat esarfa mea neagra de curea si am plecat.Aveam nevoie de putin noroc acum.Gustav a fost singurul care m-a vazut si a inceput sa rada.

" Esarfa norocoasa? "

" Care-i problema? "

" Nu-i nimic.Si eu mi-am purtat boxerii norocosi in prima mea zi."

" Ew!"

" A fost doar o gluma! "a ras el.

" Haha!"l-am inganat eu.

A trebuit sa o luam pe un coridor ingust si slab luminat ca sa ajungem la un beci imens.Era impartit in jumatate de un perete de sticla care avea o usa.De partea cealalta puteam vedea camera de filmat de care mi-au spus baietii.Nu prea puteam sa vad mare lucru acolo pentru ca locul asta era luminat doar de cateva becuri.

" El unde e?"mi-am intors privirea spre Tom , iar el mi-a facut semn sa ma uit inapoi.

Cineva cu fata acoperita l-a lovit in spate si a cazut in fata.Au intrat in jur de zece soldati cu armele intreptate spre el.Doi din ei l-au ridicat si au apucat niste catuse care au cazut din tavan.L-au legat de maini si picioare , apoi lanturile care ii tineau mainile l-au ridicat brutal , varfurile picioarelor inca atingand pamantul.Au iesit din incapere si am ramas socata

" Nu are sens.Pana aici a fost adus cu armele pregatite oricand sa-l impuste in cap , iar acum il lasa pe mana noastra?"

" Nu vorbeste deloc cand simte ca e cineva care il poare auzi.Dupa cum ti-am mai zis.Este foarte linistit in timpul interogatiilor.Noi suntem aici doar ca sa ne asiguram ca totul e in regula."

" Aaa!Catuseee il ranesc!"Am tipat cand am vazut cum sangele ii curgea pe brate.

" Calmeaza-te!Trebuie sa ai un stomac destul de puternic in meseria asta.Este periculos!"m-a certat Georg.

Am inspirat si m-am fortat sa ma uit la scena desprinsa din cele mai urate cosmaruri pe care le putea avea un om.

A trecut jumatate de ora , iar el inca nu a deschis gura nici macar o data.Si-a inclestat brusc maxilarul si a inceput sa tipe , dar nu puteam auzi.Normal.Sticla aia izola fonic.Am facut un mic pas in spate de mila.Oare ce i se spunea?

" Repede!Isi musca limba!Sa-l opreasca careva!"am auzit in casca tipatul disperat al unui barbat.

Pana baieti sa reactioneze , am deschis usa si i-am pus esarfa mea in gura.Se opunea si imi era destul de greu sa-l fac sa renunte.Am strans cu toata forta , dar se zbatea si mai tare.Baietii au intrat si a imceput sa maraie ca un nebun.

" Iesiti!Nu vedeti ca faceti mai rau?!"am zbierat eu la ei."Iesiti odata!"

S-au incruntat putin si s-au dus iar de partea cealalta.Nu-l puteam calma daca continuam sa ma lupt cu el.Nu imi pasa daca era nebun.Nu imi pasa daca era periculos sau daca nu aveam voie sa fac asta.Camera nu putea sa vada in spatele lui.L-am mangaiat usor spatele si mi-am ascuns fata dupa el ca sa nu mi se poata citi pe buze.

" Shh.Calmeaza-te.Nu vreau sa-ti fac rau."i-am soptit eu.

I-am legat esarfa la spate si am iesit cat de repede am putut.Nu e de mirare ca este nebun.Eu nu as rezista nici macar o zi in locul lui.

"De ce ai facut asta?Daca te vedea cineva ..."m-a certat Tom.

"Trebuia sa-l calmez cumva.Am actionat cum a trebuit.Voi , barbatii , actionati doar cu ura.Oamenii ca el nu trebuie tratati asa."

"Nu-mi spune ca i-ai luat apararea!Este un phihopat periculos!"a spus nervos.

"Terminati!Ce a facut , a fost periculos , dar a functionat.Nu a vazut-o nimeni."a spus Gustav.

Au venit sa-l ia de acolo.I-au lasat esarfa mea la gura si am expirat tensionata.Tot nu-mi vine sa cred ca l-am atins , ca i-am vorbit...Ca l-am calmat in mijlocul tentativei lui de sinucidere.Cand m-am uitat mai bine la el , m-am cutremurat.Avea sange in coltul gurii , semn ca aproape reusise.

Cineva a deschis usa din partea noastra si s-a uitat la mine.

"Esti chemata in biroul tatalui tau.Restul stiti unde sa mergeti."

Nu aveam voie sa pun intrebari , asa ca l-am urmat.In spatele meu mai erau inca doi.Sigur tata a auzit ce am facut si era ingrijorat ca m-am avantat in ceva atat de periculos.Mi-a iesit in cale ingrijorat si m-am oprit.

"Nu ai idee ce ai facut!"

"Poftim?"

"Nu mai avem timp sa vorbim in biroul meu.Idiotul ala s-a calmat brusc cand ai aparut langa el.Nimeni nu a mai reusit asta.Toti psihologii cu care a vorbit , i-a alungat si i-a ingrozit.Cel care se ocupa de cazul lui a vazut asta si vrea ca tu sa incepi sa vorbesti cu el."

" Poftim?Cred ca e o gluma!"

" Alex.Ti s-a dat o indatorire si trebuie sa o respecti.Desi nu-mi place ideea de a te trimite singura intr-o camera cu psihopatul ala."S-a oprit si mi-a luat fata in palme , obligandu-ma sa ma uit la el."Mereu ai avut o inima mare ascunsa sub acest exterior puternic.Mama ta imi spunea mereu ca fiecare om are un trecut care se oglindeste in faptele lor.Este singurul sfat pe care ti-l pot da.Acum , du-te cu oamenii astia.Sa nu iti fie frica."

Am strans din pumni si am inchis ochii ca sa nu ma uit in urma la privirea lui.Are dreptate.Trebuie sa fac asta.Dar nu pentru ca mi s-a dat o sarcina.Pentru ca aunci cand m-am apropiat de el , am simtit nevoia sa-l linistesc si sa-i oresc sa-i faca rau.Nu am mai vrut sa fac asta niciodata.Nici macar nu ii stiu numele.Este ceva la el care ma opreste sa stau departe si sa ma multumesc doar cu zvonurile penibile scornite din plictiseala.Asta este o oportunitate sa stiu adevarul.

" De ce trebuie sa fac asta atat de repede?"i-am intrebat pe unul din agenti.

" Nu mai putem astepta nici un minut in plus.Este din ce in ce mai rau in fiecare zi.Din cate am auzit , este aici ani intregi ... L-au torturat in foarte multe feluri.Azi a cedat.Macar a aratat ca e capabil de sentimente."

" Ani?Nu stiu daca o sa reusesc sa-l ajut ... Nu sunt psihiatru."

" Suntem nevoiti sa incercam.De obicei nu raneste femeile , dar tot reuseste sa le faca sa renunte.Dar , tot trebuie sa ai mereu arma pregatita."

" Sunt pregatita."I-am aruncat o privire rece."Ma descurc."

M-a facut semn sa inaintez pana am ajuns in capatul unui coridor lung si gol , in fata unei usi albe.Au descuia-o si am intrat singura.Era o camera intunecata , luminata doar de un mic geam care nu lasa foarte multa lumina sa intre.Am inghitit in sec , dar am considerat ca el nu e inca acolo.