FIRE BREATHER | needitată

XXIX

Andy's POV

Mi-am deschis ochii, dar privirea mea a refuzat sa se focalizeze.Gandurile imi erau in toate părțile si ma simteam de parca mai aveam putin si luam foc.

"Hei...e in regula.Esti bine.Nu o sa iti facă nimeni rau.Ai trecut peste niște ore destul de grele, asa ca nu te forța.Ai avut o febra atat de ridicată, incat începusei sa halucinezi.Spuneai in continuu ca nu e vina ta si ma implorai sa te omor.Nu am de gand sa iti fac rau.Nu după ce mi-ai salvat viata."o voce de bărbat necunoscuta i se adresa.

I-am salvat viata?Despre ce vorbește?Nu am salvat viata nimănui.Am vrut sa il intreb cine e, dar nu mi-am putut găsi vocea.

"Nu te forța.In starea in care esti acum nu iti permiți sa iti consumi energia pe chestii banale ca pusul unor întrebări care nu isi au rostul.Nu e nevoie sa știi cine sunt sau de unde te cunosc.Asta nu o sa conteze.Nu vreau sa aud nici macar un amărât de "mulțumesc" din partea ta pentru ca te-am salvat pe tine si o sa o salvez si pe Alessandra."

M-am forțat sa imi deschid ochii ca sa vad cine era, dar eforturile mele s-au dovedit inutile atunci cand deasupra mea a apărut o figura cu parul acoperit de o glugă neagră si fata acoperită pana la ochi, pe care nu ii puteam vedea prea clar, dar culoarea lor parea sa fie de un argintiu orbitor.

Am vrut sa imi mai încerc norocul încă o dara si sa il întreb cine e, dar am știut ca am esuat teribil atunci cand simțurile mele s-au scufundat in întuneric.

Bill's POV

Am legat-o pe nemernica bine intr-una din temnițe.A ripostat din toate puterile si câțiva din demonii mei aproape si-au pierdut mana datorită ghearelor ei enorme.Am reusit sa o înlănțuim intr-un final, dar prea tarziu ca sa imi pot șterge imaginea respingătoare a fetei ei mutilate.Ochii aia galbeni care nu aveau altceva decat instincte animalice, colții dezveliti si acoperiti de sânge închegat din fiecare idiot care nu a putut sa o mobilizeze la timp.Ca sa nu mai spun de martirul pe care nici acum, dupa 3 zile, nu mi-l puteam scoate din cap.Incepusem sa ma simt mai bine, semn ca Andy a reusit sa se pună pe picioare de unul singur, ceea ce înseamnă ca in curând o sa apăra ca sa o salveze pe Alessandra de mine.Abia aștept sa ii rup organele genitale si mâinile cu care a atins-o.

Stăteam pe un fotoliu pe care l-am pus in fata unei ferestre din biblioteca uriașă a castelului.Aveam bărbia sprijinita de pumnul stâng si deși ma uitam afara, gândul meu era in cu totul alta parte.In poala imi era "Romeo si Julieta" deschisă la o pagina in care totul se duce pe râpa.Indexul meu era asezat între pagini ca semn de carte, chiar daca știam ca nu o sa continui sa citesc.

Cat mai aveam de așteptat pana ca Simms sa ma găsească?Cat timp mai aveam pana sa imi pot tine copilul in brate?Oare de câți demoni mai aveam nevoie ca sa stiu ca viata copilului meu este in siguranța?Oare o sa o pot aduce pe Alessandra inapoi inainte de naștere?Sincer, nu mai sunt sigur ca sa o aduc la normal o sa fie o idee prea buna.In stadiul in care se afla este mult mai capabila sa reziste sarcinii.Si in plus, este foarte egoist din partea mea sa o fac sa treacă prin toate chinurile alea doar ca sa mai pot sta de vorba cu ea pentru câteva luni.Nu m-as mai putea atinge de ea in vreun fel.Ar fi mult prea fragila ca sa poată sa stea si in picioare de una singura.

Câteva luni?

Da...

Încă patru luni pana la moartea ei.

Încă partru luni pana mi se va naște copilul.

Alessandra's POV

Alergam printre flori alături de tatăl meu, dar nu eram om.Ma uitam la lăbuțele mele de pisica in timp ce atingeau pământul ca un fulg, iar cand ridicam din nou privirea, ma aflam cu câțiva metri mai in fata de cat eram atunci cand mi-am desprins privirea de orizont.