FIRE BREATHER | needitată

XII

Alessandra's POV

Stateam pe marginea ferestrei mari de la camera pe care Andy nu m-a lasat sa o parasesc in ultimele patru zile.Inca putin si rasarea soarele.Era rece, dar asta este ultimul lucru care ma intereseaza acum.In fiecare noapte toti demonii pleaca sa se lupte cu un alt grup pentru dominatie.Nu am primit prea multe detalii.Defapt...nu am primit niciun detaliu.Tot ce stiu e ca Andy se intoarce dimineata cu un zambet ravasit, deabia mai putand sa se tina pe picioare.Imi spune ca este doar obosit, dar sangele si ranile lui ma ingrijoreaza extrem de mult.Chiar daca in cazul lui se vindeca daca mananca.Nu am mai dormit de cand am ajuns aici si simt deja cum mai am putin si cedez.Am mai atipit din cand in cand, dar m-am trezit dupa cateva minute.Trebuie sa sa raman treaza pentru el.Trebuie sa il ajut cand se intoarce.Trebuie sa il tin in brate si sa il fac sa simta ca sunt acolo pentru el.

Usa s-a deschis cu o bubuitura si i-am vazut pe doi din demonii lui Andy cum il carau spre patul vechi cu asternuturi rosii satinate.

"Acum va puteti duce cu ceilalti."le-a spus Andy cu o voce ragusita.

Cei doi m-au salutat si s-au retras grabiti.M-am dat jos usor, tinandu-ma de draperiile visinii de catifea.Eram extenuata.M-am apropiat de pat si m-am asezat langa Andy, lasandu-mi capul pe pieptul lui.

"De ce?"am intrebat.

"Poftim?"a intrebat confuz.

"De ce ceilalti nu sunt la fel de raniti ca tine?"

"Liderii se sacrifica mereu pentru echipa.In plus...eu ii tin locul conducatorului nostu cat lipaeste, deci sunt atacat mai mult."

"Dar de ce tu?Nu e corect."

"Trebuie.Doar in mine are incredere."

"Daca mori?"

Ma straduiam sa mentin un ton calm ca sa nu il deranjez.

"Am trait destul."

"Nu iti pare rau ca nu o sa mai fim impreuna?"am simtit cum vocea a inceput sa-mi tremure.

A ridicat din sprancene si a zambit pentru sine.Am fost extrem de rece cu el zilele astea, dar stia cat de mult ma lupt cu mine ca sa trec peste lucrurile oribile care le face.

"De unde gandirea asta negativa?Sunt aici acum.Inca nu am murit."a spus pe tonul care ma calma de obicei.Acum nu mai avea nici pe jumatate acelasi efect.

"Nu vreau sa mergi data viitoare."

"Imi pare rau, trebuie sa merg.Voi sta toata ziua cu tine azi.Promit."

"Nu..."m-am oprit, simtind cum oboseala si tristetea m-au coplesit.Am inceput sa plang incet, sperand ca Andy sa fie prea ravasit ca sa observe.

"Nu plange...Nu arati prea bine.Nu ai dormit aseara?"a intrebat ingrijorat.

"Nu am dormit dee cateva zile.Nu am putut dormi stiind ca tu esti afara suportand niste dureri teribile."

"O sa se termine in curand.Trebuie doar sa ai rabdare."

M-a strans cu slabiciune si mi-a sarutat fruntea.Ma comportam ca cea mai egoista persoana, la naiba!El suferea atat de mult si se ingrijora pentru mine.M-am uitat in sus si l-am vazut cum isi tinea ochii inchisi si isi musca buza inferioara.Avea dureri.M-am ridicat in sezut si i-am luat fata in palme.

"Hei...e in regula."i-am soptit.

"Nu iti face griji.Sunt bine."a spus calm, fiind ridicol de fals.

"O sa merg jos sa iti aduc niste...carne."am inghitit in sec.

"Nu e nevoie.Imi vor aduce baietii peste o ora."
Am sarit din pat si m-am grabit spre usa.

"Nu mai poti astepta o ora.Ma intorc repede."am spus si am iesit pe holul sinistru.