Iadul va îngheța pana sa mai am o șansă la fericire.
Alessandra iubeste persoanele care o ranesc pentru ca nu intelege ca iubirea se castiga.Isi iubeste parintii care i-au distrus copilaria si isi iubeste prietenul care o batea ca si sport.Vrea doar...
Imi facusem un obicei din a veni in fiecare seara in fata temnitei Alessandrei ca sa-i citesc.Era teribil de agitata, iar asta parea sa fie singurul lucru care sa o linisteasca.Mai erau doua luni pana la termen, iar burta ei era foarte proeminenta.Isi tinea deseori mainile protectiv pe ea, iar asta ma facea foarte fericit.Chiar daca era pur instinct, sunt sigur ca tot iubire se sumea ceea ce simtea ea pentru de copil.
Ca de obicei, statea intinsa pe jos, cu spatele rezemat de peretele de langa patul moale si calduros pe care l-am pus acolo special pentru ea.Statea cu spatele rezemat de perete si se uita drept in fata, fara sa clipeasca sau sa schiteze vreo emotie pe chipul ei frumos.Spre surprinderea mea si a tuturor, nu refuza mancarea, ba chiar cerea in plus atunci cand copilul o obosea mult prea tare.Faptul ca nu este om a ajutat-o sa indure sarcina fara prea multe dificultati.S-a intamplat de doua sau trei ori sa aiba dureri, iar atunci a fost haos total.Zbiera, maraia si se comporta exact ca un animal sălbatic in captivitate.
Ma doare sufletul sa o vad in spatele unor gratii, cu picioarele si mâinile încătușate.Atunci cand stau cu ea o eliberez de ele, pentru ca nu este destul de rapida ca sa încerce sa scape.De aceea încerc sa stau cat de mult pot.
Mi-am pus chiar si un fotoliu si o măsuță de cafea in coridorul din fata temniței.
Astazi i-am citit pentru a șasea oară "Romeo si Julieta".Pentru ca obișnuia sa chiulească mult in liceu ca sa isi înece depresia in alcool si sa isi mutileze corpul cu lame de la ascutitorile de creioane, nu a prins lecțiile dedicate acestei capodopere.A auzit povestea pentru prima data spusa din gura mea.Bineinteles, nu am nevoie de carte pentru ca o stiu pe de rost, dar o tin in mana pentru ca imi place sa dau paginile si sa ii simt mirosul specific.
"Din nou."a șoptit.
Am ridicat o sprânceană la ea, chiar daca știam ca nu se uita la mine.Imi place sa fiu dramatic.
"Ce e cu tine?Nu mi-ai mai cerut pana acum sa iti citesc de doua ori in aceeași seara."
"Nu pot sa dorm.Nu ma face sa ma repet.Citeste."a spus mai ferm, uitându-se direct in ochii mei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Gestul asta m-a uimit complet.Nu s-a mai uitat in ochii mei in afara de dațile cand o lua razna.Acum era mai mult ca linistita.
"In regula."m-am ridicat de pe fotoliul negru si confortabil ca sa ma plimb prin fata barelor de fier.
"Aicea, în Verona-ncântătoare, A două neamuri mândre veche ură A izbucnit din nou, prin certuri care Să curgă sânge mult de frați făcură."
Am auzit o bubuitura, urmată de câteva bucăți de piatra căzând din tavan.Am fluturat mâna in fata mea ca sa îndepărtez cat de cat praful si m-am indreptat spre ieșirea din temnița ca un uragan plin de furie.Cine a îndrăznit sa imi strice momentul de pace cu mama copilului meu?
