FIRE BREATHER | needitată

XIII

Alessandra's POV

Nu stiu daca visez.Nu simt nimic.Nu stiu nici macar daca am ochii deschisi.Tot ce vad e intuneric.Incet, am inceput sa-mi amintesc cum femeia pe care am considerat-o mama atatia ani tinea un pistol inreptat spre mine cu o asemenea usurinta.Dupa nu imi amintesc ce s-a intamplat.M-a impuscat?Sunt oare in iad?Am incercat sa ma ridic si am simtit cum o geaca a alunecat de pe mine.Am apucat-o, dar nu o puteam vedea.Era de piele si avea multe fermoare in fata.Manecile pareau sa fie din...pene?

''Daca iti place o poti pastra."mi-a spus o voce cunoscuta din intuneric.

''Bill?"

"Exact.La ca de tare te-a lovit tatal tau la tampla credeam ca nu o sa te mai trezesti."

"Tatal meu?"

"Dar se pare ca te-a lovit destul de tare incat sa fii foarte confuza."

"Unde suntem?"

"In celula mea.Voiau sa te duca intr-o celula obisnuita de una sigura.Ce idioti."

M-am ridicat si i-am urmat vocea.M-a lasat sa stau in patul lui.Statea sprijinit de perete de partea cealalta a camerei.M-am lasat in genunchi si l-am imbratisat cu putina forta pe care o mai aveam.

"Bill, imi pare rau ca nu am mai venit."

L-am simtit cum a tresarit, dar m-a imbratisat si el la randul lui dupa ce si-a revenit din soc.

"E ok.Oricum era ciudat sa nu mai fiu sedat asa des."a spus calm.

"Nu spune asta!"

"Calmeaza-te.Mai ai putin si plangi."a ras scurt.

"Mi-a fost dor de tine.Dupa cate s-au intaplat in ultima perioada , este o usurare enorma sa am pe cineva langa mine care nu ma face sa ma simt ca o pacoste sau care vrea sa ma omore."

"Ce te face asa sigura ca nu esti o pacoste pentru mine?Podeaua este destul de incomoda."

"Macar nu vrei sa ma omori."am ras.

"Mhm..."

"Bill!"l-am lovit in umar.

"Hei, usor.Sunt fragil."

"Esti intr-o inchisoare de maxima siguranta.Ma indoiesc ca esti fragil."

"Bine punctat."

"Chiar mi-ai lipsit."am zambit.

"Se vede ca te-ai lovit la cap.Ultima data cand m-ai vazut ma urai din toata inima."

"Ce-i drept, nu imi erai foarte drag.Dar atunci cand o luasei razna si voiai sa omori pe toata lumea, am vrut sa te ajut pentru ca stiam ca ala nu erai tu.Si cand m-am uitat in ochii tai si expresia ti s-a inmuiat, am fost sigura ca nu esti o persoana oribila."

"Nu ar trebui sa ai atat de multa incredere in persoanele care se afla intr-o inchisoare de maxima siguranta.Nu sunt aici fara motiv."mi-a dat parul de pe fata si mi l-a pus dupa ureche.

"Sunt si eu una din acele persoane acum, nu?Daca voi ramane aici pentru mult timp, ma bucur ca voi sta cu tine."

"Nu o sa mai stau aici pentru mult."a spus putin mai serios.

"Poftim?"am intrebat, speriata de raspuns.

"Ma vor executa peste trei zile.De asta te-au lasat sa stai aici.I-am rugat sa te lase sa stai aici.Nu ai fi rezistat nici macar o zi printre celalti.A durat ceva sa-l fac pe tatal tau sa creada ca asa e mai bine pentru tine.Norocul tau este ca nu ii prea pasa de tine, iar Edward a renuntat la cazul meu."

Am ramas fara cuvinte.Nu il cunosc de mult timp, dar pedeapsa cu moartea mi s-a parut barbara diN totdeauna.I-a fost atat de mila de mine, incat i-a facut pe ceilalti sa creada ca nu vrea sa ma raneasca.Sau...