Iadul va îngheța pana sa mai am o șansă la fericire.
Alessandra iubeste persoanele care o ranesc pentru ca nu intelege ca iubirea se castiga.Isi iubeste parintii care i-au distrus copilaria si isi iubeste prietenul care o batea ca si sport.Vrea doar...
Stateam la marginea unei strazi pustii, la cativa metri de barul frecventat de multi politisti care doreau sa uite de lucrurile teribile la care au trebuit sa asiste.
Nu vreau sa incep sa recrut pe nimeni pana nu voi gasi lideri.
Singurii prieteni pe care Alessandra ii avea erau cei trei politisti cu care nu a petrecut prea mult timp inainte sa dispara de pe radarul lor.
Am inhalat cu pofta din tigarile tari si mi-am inchis ochii.Imi tineam pachetul de țigări si bricheta in mana, gata sa imi aprind alta si alta...si alta.A treia tigara in ultimele cinci minute.Cred ca o sa incep sa fumez iar cate trei pachete pe zi din cauza stresului.E un viciu murdar, dar tot e mai bun decat dependenta de sange uman.Aveam nevoie de tot calmul din lume ca sa vorbesc cu oamenii aia, iar stresul care imi apasa pe umeri trebuia sa dispară cat mai repede posibil.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Niste rasete zgomotoase s-au auzit apropiindu-se de aleea in care ma aflam.Mai aveam jumatate de tigara si am injurat in timp ce m-am aplecat ca sa o sting de trotuar.Puteam pur si simplu sa o arunc, dar simteam nevoia sa o strivesc de trotuar cu mâinile.M-am urcat in masina si am pornit pe strada unde se aflau polițiștii făcuți muci de beți.Am condus incet pana am mers in drept cu ei.S-au oprit brusc din ras si au stat pe loc, uitandu-se cu atentie la masina mea.Am oprit si eu si am închis ochii, gândindu-ma la ce urma sa spun.Si-au pus mana pe pistoalele din buzunare, pentru ca nu puteau vedea in interiorul mașinii din cauza geamurilor fumurii.Chiar si cand sunt beti, nu au instinctele de politisti ruginite.Am coborât geamul ca sa ma poată vedea și s-au încruntat imediat.
"Buna seara, imi pare rau ca va deranjez, dar puteti sa imi acordati un cuvant in privat?"am spus cu cea mai prietenoasa voce posibila.
"Iar tu esti?"m-a intrebat Georg, tipul caruia i-am baut sangele in seara in care Alessandra a descoperit lumea in care este blocata acum.In seara aceea, viata lui mi-a stat in palma.Datorita mie a ajuns la spital.Datorita mie este in viata acum.Imi place sa cred ca sunt un om bun, dar nu sunt om si definiția de bun e prea vagă ca sa o pot folosi cu incredere.L-am cruțat, chiar daca stiam ca puteam sa imi vindec rănile grave si sa supraviețuiesc luptei cu sângele lui.Nu l-am ucis pentru ca m-am gândit la ce fata îndurerată urma sa aibă Alessandra cand afla de moartea brutala a prietenului ei.Am supraviețuit cu zâmbetul ei in minte atunci si am realizat ca puterea mea venea de la dorința de a o mai strânge in brate.Voiam sa trăiesc pentru ca nu ma mai săturăm de sentimentul de euforie pe care il simteam atunci cand ma strângea in brate sau cand ma săruta sau cand pur si simplu ii simteam mirosul si m-a simteam...viu.
"Esti bine?"m-a intrebat si m-a trezit din locul meu fericit.
Cicatricile din seara aceea nu s-au vindecat prea frumos.Cea de la buza superioară care se întindea pana la ureche devenea si mai proeminentă atunci cand vorbea.Cu toate asta, a ramas un un tip atrăgător si bine facut.
