FIRE BREATHER | needitată

I

Alessandra's POV

Inceputul carierei mele ca agent de politie incepea azi.Dovada ca sunt o femeie puternica.M-am mutat in Magdeburg ca sa fiu cat mai aproape de munca.Pentru ca tata este un agent al serviciilor secrete , trebuie sa-l impresionez si sa ma dedic cu totul.El m-a recomandat pentru un caz destul de fragil.Nu , nu voi ajuta la rezolvarea lui.Doar voi asista si voi face ce mi se spune ca sa ma familiarizez cu viitoarele mele cazuri.Telefonul mi-a intrerupt entruziasmul si m-a adus cu picioarele pe pamant.Am raspuns si l-am asteptat pe tata sa vorbeasca.

"Alessandra?Este 5:00."a expirat tensionat"Coboara.Trebuie sa mergem.Ca viitor agent al serviciilor secrete trebuie sa fii punctuala."

"Calmeaza-te.Cobor imediat."am spus si am iesit pe usa nervoasa.

Tata ma astepta nervos in masina , dar asta nu m-a descurajat.Mereu a fost sever cu mine.Daca nu facea asta , acum nu mai eram aici.El a facut din mine femeia puternica care sunt acum.

Am mers pe un drum laturalnic pana am ajuns la o inchisoare de maxima siguranta.Era inconjurata de soldati cu arme.La poarta imensa din fier nu a fost nevoie sa oprim pentru mult timp.Soldatii din fata ei au deschis-o si au dat din cap in semn de salut pentru tata , iar el a facut la fel.

"Esti destul de cunoscut pe aici."am spus plictisita.

"Vin de ceva timp aici."a spus tata intrand in inchisoare.

Ne-a dus intr-o parcare unde erau alte masini scumpe.Nu arata deloc cu o inchisoare obisnuita.Langa ea era inca o cladire in care presupun ca se aflau sediul si vestiarele.Locul asta era imens!Ce bine ca mi-am imbracat uniforma de acasa.Nu stiu cum voi reusi sa ma schimb cu atatia barbati in jur.

"Alessandra , intra in inchisoare.De acolo iti vor spune trei agenti de politie ce sa faci.Nu uita , faci doar ce ti se spune.Fa-ma mandru!"a spus si a intrat grabit in cladire.

Bun.Acum ... unde trebuie sa merg?Am incercat sa gasesc intrarea si am simtit ca inima imi va iesi din piept.Prea mult stres.Prea putin somn.Am inceput sa expir pe gura si sa-mi masez tamplele."Calmeaza-te Alessandra.Oamenii aceia te asteapta."Am simtit cum ceva m-a luat de umeri si m-a zguduit usor.

"Hei!Esti bine?Tu trebuie sa fii Alessandra."a spus un barbat necunoscut.Langa el mai erau inca doi ofiteri care pareau ingrijorati.

"Mmm ... da.Sunt b-bine.Eu doar..."m-am balbait eu.

"E prima ta zi.Am presupus ca o sa te pierzi , asa ca am venit dupa tine.Eu sunt Georg , apropo.Ei sunt Tom si Gustav."a spus aratand spre fiecare atunci cand i-a prezentat.

"Ai nevoie de niste apa.Atati foarte palida."a spus Gustav.

"Nu.Sa mergem.Nu vreau sa pierd nimic."mi-am revenit si am mers dupa ei.

Atunci cand am ajuns la holul etajului 4 , ne-am oprit langa alti ofiteri de politie pe margine.Tom mi- inmanat o arma si mi-a spus sa stau nemiscata.De ce faceam asta?Usile unei celule din capatul holului s-a deschis.Avea incuietoare dubla.Am simtit cum inima mi-a batut din ce in ce mai tare atunci cand detinutul a iesit legat de maini cu niste manusi de fier insotit de cativa ofiteri protejati de armura.Se uita in fata si incerca sa evite sa-i fie pusa la ochi o bucata de material alb.Era nervos si aproape ca maraia la multimea de ofiteri care il inconjura.Si-a indreptat prividea spre mine si un mic zambet pervers i-a aparut pe fata.Era un barbat inalt , brunet , care nu trecuse de 20 de ani.Nu arata rau pentru cineva care se afla intr-un loc ca asta.Nu , e din cauza oboselii.Nu au trecut nici macar un minut si deja se joaca cu mintea mea.Deja am incalcat o regula importanta : nu trebuie nici macar sa-i privesti pe detinuti in ochi.I-au pus materialul la ochi imediat dupa asta si am expirat usurata.Oare el era detinutul a carui caz le dadea dureri de cap chiar si celor mai buni detectivi?Cel a carui caz trebuie sa-l asist?Toti au mers dupa el , majoritatea cu arme si echipati ca pentru razboi.De ce era atat de temut?

"Nu pot sa cred!"a spus Tom."Ticalosul!"

"La ce te asteptai?E prima femeie pe care o vede de cand e aici."a spus plictisit Gustav.

"Sunt bine!"am pufnit."A vrut sa ma sperie.A vazut ca sunt noua si a incercat sa se joace cu mintea mea.Este nevoie de mai mult decat un zambet.Poate sunt femeie , dar nu sunt aici degeaba.Acum ... ce facem?De ce nu am mers cu restul?"

"Vei sta in afara camerei unde este audiat.Doar noi patru.Este tinut legat la ochi , de maini si de picioare intr-o camera goala cu o camera video care face legatura in timp real cu cel care-l interogheaza.Noi vom sta acolo in caz ca ii vine vreo idee."a continuat Tom.

"Idee?"

"Sa se raneasca."a spus Georg.

"Cum este posibil?Doar este legat ca un animal."

"Geniile gasesc mereu mijloace noi."

"Terminati!Nu ii asculta.Nu este nevoie de noi acolo de obicei.Daca era , nu lasau pe cineva fara experienta acolo."m-a calmat Gustav.

Ce ar putea face un om atat de tanar ca sa fie atat de temut si considerat atat de periculos?Trebuia sa intreb.

"Ce a facut?"

"Exista tot felul de zvonuri ... noi nu avem acces la prea multe informatii despre el."a spus Georg dezmagit

"Ce stim este ca nu este in toate mintile."a continuat Tom.

"Este nebun?"

"Aham."a raspuns simplu Tom.Era ca si cum subiectul nu era deloc serios.

"Nu este in siguranta pentru ceilalti daca il tin in alta parte.Cel care ii investigheaza cazul a ramas un anonim.O data pe luna il interogheaza in camera aia.Pacat ca noi nu putem auzi."a expirat ingandurat Georg.

"Ai mai fost acolo?"

" Toti am fost.Era mult prea linistit pentru cineva care se afla in pozitia lui.Asta m-a ingrozit."

Am tacut si am incercat sa schimb subiectul , intrebandu-i pe baieti daca vor ceva de mancare.Trebuia sa vad cu ochii mei de ce este atat de periculos.