Iadul va îngheța pana sa mai am o șansă la fericire.
Alessandra iubeste persoanele care o ranesc pentru ca nu intelege ca iubirea se castiga.Isi iubeste parintii care i-au distrus copilaria si isi iubeste prietenul care o batea ca si sport.Vrea doar...
Totul era un dezastru.Atunci cand am ajuns, nu erau doua, ci trei animale respingătoare in castelul meu.Demonii mei, chiar daca le depășeau numeric, au întâmpinat dificultăți in a le ucide.Dificultati atat de mari, incat podeaua din sala de bal deja era patul de moarte al lui Chris.M-a slujit bine, am gândit eu cand am trecut pe lângă el.
Atunci cand am fost observat, mâțele alea supradimensionate au luat-o la fuga in direcții opuse.Erau rapide, dar nu la fel de rapide ca mine.
"Lăsați-o pe cea din dreapta mie.Pe celelalte sa nu le lăsați sa moara usor!"am țipat, iar cei care o urmăreau pe nekomata aceea, au inceput sa fuga in coridoare opuse ca sa le înconjoare pe celelalte doua.
Cand si-a dat seama ca o urmăresc, a mărit viteza.Se mișcă de parca era una cu aerul, iar eu o urmăream in de-aproape.Disperat ca il ajung din urma, a inceput sa se folosească si de pereți ca arcuri de propulsare.Frustrarea m-a cuprins si mi-am scos aripile, provocând o unda de durere sa imi străbată corpul si sa ma icetineasca.
In zbor eram mult mai rapid, iar avantajul pe care l-a obținut javra aia nu a însemnat nimic.In câteva secunde eram deasupra ei si am zâmbit atunci cand i-am simtit frica.M-am năpustit cu toata forța, dar nu am apucat sa o ating.A sărit spre mine si m-a mușcat de aripa.Viziunea mi s-a încețoșat din cauza durerii, iar atunci cand am ajuns pe pământ, animalul ala infect a inceput sa ma lovească de pereții opuși din nou si din nou, încă având colții înfipți in aripa mea.Coridorul s-a umplut de pene negre si am incercat in zadar sa scap din strânsoare.O alta nekomata a urlat din afara castelului, iar asta a facut-o pe cea care imi zdrobea aripa cu fălcile sa se oprească.Mi-a dar drumul la aripa si am căzut neputincios la pământ.A inceput sa fuga, dar nu am putut sa o urmăresc.
Trebuia sa imi protejez aripile.Daca ele sunt rănite in orice forma, sunt inutil.
Pământul a inceput sa se învârtă in jurul meu si am fost cuprins de un întuneric crud de tăcut.
Author's POV
Hyung a fost fosrte ușurat sa ii vadă pe toți trei prieteni ai săi ajungându-i din urma.Se indepartau de castel repede si nu erau urmăriți.Planul sau a mers exact ca la carte.
Putea sa audă Respirațiile lor îngreunate, dar nu se puteau opri.Nu erau in siguranta.
Hyung a decis ca e in regula sa se oprească de-abia dupa ce deasupra lor au apărut primele semne ale răsăritului.Au ajuns la un rau si s-au prăbușit pe pietrele reci de langa acesta, bucurându-se de revigorarea pe care acestea le oferea.Alessandra s-a dat jos de pe kai si s-a asezat lângă el.
Toate nekomatele si-au luat forma umană, acoperind susurul liniștitor al râului cu gafaielile lor.Cei trei necunoscuți aveau ceva diferit, a observat Alessandra.
Unul din ei a inceput sa rada, chiar daca asta ii complica respirația.
"Am reusit."a spus.
"Va sunt foarte recunoscător."a spus Hyung.
"Ah, la naiba cu politețea, Hyung.Nu suntem in China.Si in plus...Ne-am întins si noi muschii bătrâni."a spus un altul.
Kai se uita hipnotizat la Alessandra.Era captivat de frumusețea ei rece.Pielea ei măslinie parea atat de catifelată si arata atat de frumos in contrast cu parul ei castaniu.Ochii ei argintii ii analiza cu atenție pe prietenii lui.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
