FIRE BREATHER | needitată

XXIII

Bill...lasa-ma afara.
In curând nu o sa imi mai poti rezista.
Esti mai slab in fiecare zi.
O sa plătești pentru ce mi-ai facut.
O sa mori.
Nu te-am iubit niciodată.
Alessandra nu te iubește.
Tu chiar crezi ca ăla e copilul tău?

Bill auzea asta constant.Nu avea niciodată parte de liniște.Se bucura cand asculta vorbele dure ale Nekomatei, pentru ca atunci cand nu le auzea, ii arata lucruri care il ardeau pe interior.Prefera sa o audă cum il minte si ii ordona sa o lase la suprafața, in loc sa o vadă spunându-i altui bărbat ca il iubește.

Andy's POV

Nu am mai suportat sa il vad pe Bill cum rade ca un om nebun ca sa isi acopere suspinele de durere, așa ca am plecat.Dupa atâta timp, înțeleg de ce Bill avea perioade in care se uita la mine de parca voia sa ma rupă in bucatele.Probabil si eu as fi facut la fel daca puteam sa vad fiecare moment in care Nekomata a foat atinsa de alt bărbat.Doar ideea este insuportabila.Nu vreau sa imi închipui prin ce durere trece Bill.

Nu voiam ca istoria sa se repete, asa ca am incercat sa imi mușc limba si sa fac ce era mai bine pentru toți.

Sa o fac pe Alessandra sa ma urască.

Cand am intrat in castel, am putut sa simt miros de sânge proaspăt.Niciun demon nu avea voie sa se hrănească aici, asa ca imi era teama ca cea care sângera era Alessandra.

Am fugit spre sursa si am trântit ușile.Inautru era într-adevăr Alessandra întinsa pe pat cu 3 demoni lângă ea.Se pare ca inainte sa trântesc usa dormea, pentru ca după ce am intrat, pe fata ei puteam citi cat de brusc s-a trezit.

"Ce a pățit?De ce sângerează?"l-am luat pe Oliver de haine si l-am ridicat pe vârful degetelor.

"Stai calm.A fost doar o alarma falsa.Sangerarea s-a terminat, iar copilul încă e acolo.Pot sa il simt."

L-am lăsat pe picioarele lui si m-am indreptat spre Alessandra.M-am asezat lângă ea si am fost foarte aproape sa o sărut si sa distrug totul.

"Andy."mi-a șoptit ea numele blestemat de parca era o binecuvântare pe buzele ei.

Si-a întins brațele slăbite spre mine de parca era un copil și am scrâșnit din dinti.Nu puteam sa o îmbrățișez.Nu puteam sa o sărut.Nu puteam sa ii arat cat de mult o iubesc.

I-am apucat mâinile si i le-am pus inapoi pe pat, cu toate ca imi doream atat de mult sa i le sărut.M-am uitat la ea cat se poate de rece si i-am vazut zâmbetul cum s-a transformat ușor in expresia pura pe care o are un om cand ii este frica de vesti proaste.

"Ce s-a intamplat?"

"Bill m-a trimis sa ii raportez ce s-a intamplat."

"Andy...eu...nu înțeleg.Daca te-a trimis la mine, nu înseamnă ca nu iti mai dorești sa ma mănânci?Nu te-ai întors la mine?"m-a intrebat cu cea mai inocenta voce pe care am auzit-o din partea ei.

"Daca m-a trimis la tine mai înseamnă si ca are încredere ca nu o sa ma ating de tine in vre-un fel.Nu m-am întors la tine.Mi-am venit in fire si am realizat ca nu te iubesc."

Am vazut cu încetinitorul momentul in care ochii ei frumoși s-au umplut de lacrimi care s-au scurs pe fata ei superba.

"Minți."a spus, mai mult ca o rugăminte.