FIRE BREATHER | needitată

V

Alessandra's POV

Se uita insistent in ochii mei si nu puteam sa-mi mut privirea.Parca ma hipnotiza.Fata lui perversa s-a transformat brusc inntr-una serioasa care ma infiora.

"Hai sa jucam un joc.De fiecare data cand imi pui o intrebare, faci ce iti cer in schimbul raspunsului."

"Nu pot face intelegeri cu t..."

"Nu ti-am dat dreptul de a alege."m-a intrerupt.

Am deschis gura ca sa-i pot raspunde, dar pur si simplu vocea mea era de negasit.Un joc?Cred ca pentru el sunt doar o mica distractie.

"Deci...cu ce intrebare ai dori sa incepi?"a continuat, vazandu-ma pierduta in propriile ganduri.

Nu ar trebui sa iau parte la asta, dar am atat de multe intrebari legate de el la care nu-mi poate raspunde nimeni.Poate sunt nebuna, dar trebuie sa incerc.

"De ce esti aici?"am spus, fastacindu-ma de emotii.

"Hmm..."si-a varat nasul in gatul meu si a inspirat adanc"Asta este o intrebare a carui raspuns este foarte greu de platit."

"Ce vrei sa spui?"

"Stii bine ce vreau sa spun.Nu esti chiar atat de proasta."

Mi-a depus un mic sarut pe gat, trecandu-si limba usor pe suprafata lui.

"Nu!"am tipat.

"Scuza-ma?Aveam putina treaba."

"Stiu ce ai facut cu primul tau psiholog.Daca tu crezi ca poti face acelasi lucru cu mine, te inseli!"

"Hmm..."a ofat, ridicandu-se in sezut cu mine in poala lui."Si ce poveste ti s-a spus?Cea in care am sdus-o?Cea in care am incercat sa o ucid?Sau cea in care am futut-o si a ajuns la nebuni?"a spus calm, uitandu-se in ochii mei.

"Deci...sunt doar zvonuri?"

"Nu chiar.Sunt toate adevarate."

"Poftim?"mi-am deschis gura din cauza socului.

"La ce te asteptai de la cel mai periculos detinut din lume?Esti exact ca ea.A crezut ca ma poate repara.A crezut ca sunt aici pe nedrept.O uram pentru asta si mi-a placut fiecare moment in care am distrus-o.Singurul meu regret este ca nu am terminat-o.Sunt aici pe drept si merit tot ce mi se intampla."a spus pe un ton calm.

Respira din ce in ce mai greu si a deschis gura pentru mai mult aer, inca uitatndu-se la mine.Incerca din raspureri sa si-o recapete, dar parea sa-i fie imposibil.Avea un atac de panica!Si-a dus mana la gura si si-a inchis ochii.I-am apucat-o si am incercat sa ma calmez ca sa-l pot ajuta.

"Bill?E in regula.Respira."

"N-nu a-am n-nev-nevoie d-de a-ajutor."s-a chinuit sa-mi vorbeasca.

"Ai un atac de panica.Incerca sa te calmezi sau chem ajutoare!"am incercat sa-mi calmez vocea ca sa nu inrautatesc situatia."Te rog..."i-am soptit, luandu-i fata in palme."Poti sa o faci."

S-a uitat in jos pentru un moment si s-a linistit putin, respirand greu.

"Esti bine?"am intrebat ingrijorata.

"Nu pot sa cred ca ai crezut-o pe asta!"a ras"Iti pasa."mi-a soptit."Esti la fel ca ea."

"In niciun caz!"am tresarit iritata.

M-a apucat de solduri si mi-a presat trupul de al lui.Si-a lasat capul pe pieptul meu si a oftat.De ce nu reactionam?De ce il lasam sa faca asta?

"Ai un miros atat de cunoscut..."

"Nu cred ca ne-am mai vazut inainte.Mi-as fi adus aminte de un pervers grosolan ca tine."

"Au.Ma ranesti, Marissa."

Si-a pus mainile pe abdomenul meu si a urcat usor spre sanii mei.I-am apucat mainile si si-a ridicat privirea spre mine.

"Cat mai ai de gand sa incerci sa-mi rezisti?Ma plictisesc aici si nu am mai dat de o femeie care sa vrea sa imi vorbeasca de luni de zile."

"Nu iti rezist.Pur si simplu nu te vreau."i-am spus pe un ton dur.

"Asta au spus toate.Credeti ca daca sunt un detinut asta ma opreste sa fac ce vreau?Crezi ca ai puterea sa mi te opui?"a spus pe un ton putin enervat."As putea face asta."

Mi-a apucat salopeta si a descheiat-o dintr-o miscare foarte rapida, apoi mi-a rupt tricoul pe care il aveam pe dedesupt.Mi-a tras manecile si a aruncat tricoul pe podea, lasandu-ma doar cu sutienul pe mine.

"Si cu siguranta pot face asta."

Mi-a tras capul inspre el si si-a unit buzele cu ale mele.Si-a bagat violent limba intre buzele mele si a inceput sa ma devoreze ca un animal.Si-a bagat degetele in parul mau si l-a tras, facandu-ma sa icnesc de durere.Aproape ca ramasesem fara aer si nu intelegeam cum de nu ma sufoca.M-a muscat de buza inferioara si lacrimi de durere mi-au invadat ochii.Si-a trecut limba peste ea si s-a indepartat brusc din tortura.

"Cred ca esti destul de constienta ca as putea continua si crede-ma, nu ti-ar placea deloc.Nu ca tu m-ai putea satisface in vreun fel.Esti mai buna decat nimic."

"Atunci ce mai astepti?De ce nu continui?"am incercat sa par increzatoare.

"Pentru ca vreau sa te mai pastrez.E destul de plictisitor aici si nimeni in afara de Edward nu vrea sa vorbeasca cu mine."a oftat"E destul de plictisitor sa vorbesti singur..."

Vorbea singur?Normal, doar era nebun.Stateam intr-o ipostaza foarte incomoda.El nu avea tricou si pe mine singurul lucru care ma acoperea era sutienul.Totusi, sunt foarte recunoscatoare ca purtam amandoi pantaloni.

"Ar trebui sa pleci.Vreau sa fiu singur."

"Si daca nu o sa o fac?Plec cand vreau."mi-am fortat eu norocul.

"Daca nu o sa pleci, o sa te strang de gat pana cazi fara suflare pe pat.Cand vor veni sa te ia..."

"Bine.Am inteles."i-am soptit si mi-am incheiat salopeta, zambindu-i.

M-am ridicat de pe el si s-a asezat le pat cu spatele la mine.Am batut in usa de doua ori si s-a deschis.Am ramans cu capul plecat ca sa nu mi se observe buzele umflate si rosii, chiar daca asta a insemnat ca ofiterii au crezut ca eram doar speriata.Am fost condusa pana la vestiare.Acolo erau Tom si Georg care se schimbau in hainele obisnuite.Cand m-am apropiat, si-au intors privirea spre mine.

"Hei."m-a salutat Tom, intorcandu-se.

Georg se uita incruntat la mine.S-a alropiat si a inceput sa ma examineze.

"Ce a patit buza ta?"

Aproape ca uitasem de asta.Am fost atat de concentrata si de speriata sa nu fiu observata de ceilalti, incat nu am realizat ca poate, doar poate, vor fii alti oameni in vestiar si vor observa rana de pe fata mea.

"M-am lovit cu usa mazinii azi dimineata...Nu e nimic grav."am mintit.

"Dar nu aveai nimic mai devreme."

Mi-am mutat privirea si am inceput sa-mi frec mainile de emotii.

"El a facut asta, nu?"

Am expirat nervoasa si m-am uitat fix in ochii lui.

"Am spus ca m-am lovit.Acum suza-ma.Trebuie sa ma ajung acasa."

M-am indreptat spre vestiarul meu si mi-am luat hainele comode.Cand m-am dezbracat, mi-am dat seama ca am uitat tricoul la el.

"La naiba!"am soptit cat sa aud doar eu.