FIRE BREATHER | needitată

VI

Alessandra's POV

Am incercat sa o iau la fuga inapoi la celula lui Bill.Georg m-a apucat de brat si i-am dat o privire plina de ura.

"Ce e in neregula cu tine?"

"Unde ai de gand?"

"Nu este treaba ta."

"Alex, nu face gesturi necugetate."

Mi-am tras mana si am plecat nervoasa din vestiar, trantind usa cu putere.Am fugit pe scari spre coridorul alb care ducea spre camera intunecoasa.Cum ma asteptam, era pazita de peste 20 de ofiteri.M-am dus la primul si am ridicat mainile.

"Ce cauti aici, ofiter?"

"Trebuie sa ajung in camera detinutului.Este important."

"Imi pare rau, nu te pot lasa acolo."

"Va rog..."

Un tipat de agonie s-a auzit din capatul holului, facandu-mi inima sa tresara.Era tipatul lui.Toti ofiterii au fugit in celula si am simtit nevoia sa fac acelasi lucru.Am impins pe toata lumea din calea mea si am ignorat ordinele de a ma opri.Cand am reusit sa intru, Bill era imobilizat cu greu.Se zbatea si ii lovea pe ceilalti la intamplare.

"Bill!"am tipat.

Si-a indreptat privirea salbatica spre mine si a marait.

"Nekomata!Nesabuito!O sa te omor!"

Nekomata?De ce numele asta mi se pare ridicol de cunoscut?

"Ofiter!Pleaca sau esti eliminat din functie!"ma avertiza un superior.

M-am apropiat de Bill si i-am luat fata in palme.Acum ii puteam vedea fata mult mai bine din cauza luminii care venea de pe hol din cauza usii larg deschise.Irisii lui erau inumani.Era ca si cum ardeau in nuante de rosu si portocaliu aprins.Ochii erau inconjurati de un negru intens ca si cum ar fi fost cenusa de la irisii lui.

"Bill?Ma auzi?Sunt Marissa."

"Ofiter!"un om mai in varsta a tipat din spatele meu.

"Las-o."a spus un ofiter care il tinea pe Bill de bratul stang."

"Nu o sa-ti faca nimeni rau.Esti bine."i-am spus.

A deschis ochii larg si a luat o gura mare de aer ca si cum ar fi iesit de sub apa.I-am mangaiat usor obrazul si l-am simtit cum se calmeaza.I-am zambit ca sa-l felicit pentru ca a reusit sa treaca peste acest atac violent de panica.

"Daca nu ma indoiesc, tu l-ai mai calmat o data pe ziua de azi."

"Da.Nu e mare lucru."am spus plictisita.

"Defapt...chiar este."

"Este treba mea sa il fac sa se simta mai bine pentru a fi in stare de interogatoriu."am spus crezand in propriile cuvinte mai mult ca oricand.

Chiar voiam sa-l faca sa se simta mai bine.Nu are pe nimeni si macar atat merita avand in vedere modul oribil in care este tratat.

Bill se holba la mine inca tinut de ofiteri pentru ca nu erau siguri daca s-a calmat.

"Esti cu picioarele pe pamant, javra?"ofiterul care a tipat la mine s-a dus in fata lui si i-a indreptat capul spre el."Sau e nevoie sa te sedez?"

"Dar domnule, i s-a administrat o doza recent."

Bill s-a uitat cu ura in ochii lui si i-a zambit.

"Esti cu picioarele pe pamantul meu."a spus Bill continuand sa-i zambeasca in batjocura."Javra."a continuat dupa cateva secunde, scuipandu-l in fata.

Ofiterul cu mustata alba s-a enervat si am vazut cum se pregatea sa il loveasca.L-am apucat de brat si s-a intors spre mine.

"Nu faceti asta!Nu e bine pentru el!"l-am implorat din priviri."Domnule."am continuat eu, cu ochii in pamant.

Bill s-a uitat la mine cu ochii mari de mirare.

"Va rog.Lasati-ma sa ma ocup de el putin."

"Ea e domnisoara care a primit ordine de la cel care ii detine cazul."i-a spus ofiterulcare il tinea pe Bill de bratul stang.

"Inteleg."a oftat."Bun.Ai voie sa mai stai 30 de minute.Doar nu vrem sa-l facem sa se simta prea bine."

"Nu e nevoie sa stea aici.Nu am nevoie de ajutorul ei."a spus Bill.

"Cand o sa intelegi ca nimanui nu-i pasa de ce vrei tu?"a spus ofiterul cu mustata apoi le-a facut semn celorlalti sa paraseasca incaperea.

Cand usa s-a inchis, totul a revenit in bezna.Bill s-a indreptat spre patul lui si s-a pus in aceeasi pozitie ca atunci cand am plecat.M-am uitat dupa tricou, dar nu il puteam vedea.

"Daca ai venit dupa nesuferitul ala de tricou..."a spus Bill dupa o vreme.

"E la tine?Da-mi-l!"am spus agitata.

"Si mie ce-mi iese?"

"Inceteaza cu jocurile.Daca il vade cineva am intrat in belele amandoi."

"Si?Nu imi pasa.Il vrei sau nu?"a spus plictisit si s-a ridicat in sezut."Vino."

M-am apropiat de el si m-am asezat pe marginea patului.

"Nu am chef de jocuri.Da-mi-l."

"Dar il vreau."a spus dezamagit.

"De ce?Bill, o sa avem probleme."

"Imi aduce aminte de trecut."m-a intrerupt.

"Mm...Este ceva despre care vrei sa vorbesti?"am spus regretand.

"Nu ai intelege."a zambit"Ia-l."

Mi-a inmanat tricoul sfasiat fara sa se uite la mine.

"Acum poti sa pleci."

"Bill...nu pot.Ai nevoie de ajutor.De cineva cu care sa poti vorbi fara sa te judece.Ai nevoie de mine."

S-a uitat nedumerit la mine apoi a zambit.Mi-a pus mana pe obraz si corpul meu a tremurat la atingerea mainilor lui reci.S-a uitat in ochii mei si mi-am lasat privirea in jos.Imi era atat de rusine de ce am zis...

"Iti este frica?"a intrebat pe un ton bland care ma infiora.

"N-nu."m-am balbait.

Si-a pus o mana pe gatul meu si m-a tras mai aproape.Ma holbam la buzele lui, injurandu-ma pentru gandurile nepotrivite pe care le aveam in momentul ala.

"Vrei sa ma saruti?"a intrebat, facandu-mi inima sa sara peste o bataie.

Vocea mea interioara urla de frica, dar nu puteam sa scot niciun cuvant.Eram blocata.Adevarul e...ca imi doream sa il sarut.Imi doream sa-i simt durerea evaporandu-se pentru cateva secunde pe buzele mele.

"Nu pot."am soptit.

M-a tras inspre el pana cand buzele noastre s-au unit.

"N-nu!"am protestat in zadar.

M-a facut sa inchid ochii si sa savurez momentul.De data asta nu a mai fost brutal si violent.A fost scurt...dar placut.Cand s-a indepartat mi-a zambit cald.S-a aplecat pe umarul meu si l-a sarutat apoi a muscat usor, tachinandu-ma.

"M-ai uri atat de mult daca ai cunoaste adevarul."a soptit."Alessandra.