Alessandra's POV
*o saptamana mai tarziu*
Nu am mai auzit nicio vorba din partea alor mei.Dupa cum am suspectat, mama este suparata pe mine pentru discutia telefonica de la 3 dimineata pe care am avut-o, iar tata este nervos pentru ca am fost suficient de tampita sa ma las ranita atunci cand imi puteam deschide o portita spre o cariera de succes.
In afara de asta, toata saptamana a fost minunata.Eu si Andy ne-am apropiat destul de mult si cred ca deja suntem intr-un fel de relatie.Schimbatul bandajelor a fost destul de amuzant.Am descoperit ca ii este frica de sange, iar expresia lui atunci cand imi vedea ranile era de neinlocuit.
Mi-a promis ca ma va duce sa facem cel mai mare om de zapada din lume cand mi se mai vindeca ranile, dar vremea nu a tinut cu noi.In ultimele zile tot nordul Germaniei a fost sub cod rosu de zapada si este cel mai straniu lucru de pe panant tinand cont ca este noiembrie.
Andy a trebuit sa mearga pentru niste controale de rutina pentru boala lui care il impiedica sa simta gusturile, asa ca il asteptam in liniste in sufragerie, mancand pui cu avocado.Gustul lasa de dorit, dar nu imi permit sa mai mananc nesanatos cand stau la pat.Am decis sa pornesc televizorul ca sa gasesc un film bun de urmarit, dar am nimerit pe stiri.
"In Magdeburg, o serie de crime au fost descoperite recent.Este posibil sa ne confruntam cu un ucigas in serie.Cadavrele aveau parti ale corpului si organe lipsa."a spus reporterul de stiri si am ascultat captivata.
Tatal meu a aparut pe ecran si am simtit cum incep sa ma agit.Nu se implica niciodata in cazuri simple.Nu a vrut sa dea prea multe detalii, dar a vrut sa sublinieze ca ar trebui ca toata lumea sa ramana in casa pe timpul noptii pana se rezolva situatia.Parea extrem de calm si stapan pe situatie, dar eu ii puteam recunoaste nelinistea ascunsa din privire.Am schimbat postul si am auzit lucrul care mi-a facut inima sa se opreasca:
"Cadavre recente a 11 barbati si 15 femei au fost descoperiti fara viata intr-o cladire parasita de peste 20 de ani...."
26 de oameni in atat de putin timp?Ce fel de om ar fi capabil de asa ceva?Este prostesc, dar ma simt destul de nelinistita acum.Andy inca nu a ajuns acasa si este aproape 12 noaptea.Calmeaza-te Alessandra, m-am linistit eu.Andy nu este oricine.Se poate apara.Mi-am adus aminte cat de usor l-a aruncat pe tipul ala Kellin in cealalta parte a invaperii cand am fost rapita.
Am mai asteptat inca o jumatate de ora, sfaramand nervoasa puiul rece in farfurie fara sa il mananc.Mi-a pierit complet pofta de mancare.M-am ridicat de pe canapea si am fugit spre sifonierul meu.Mi-am pus grabita salopeta neagra de un material rigid si mi-am luat pistolul pe care l-am primit cadou de la mama pentru rezultatele mele bune acum cativa ani.Este prietenul meu cel mai bun inca de atunci.M-a salvat in destule situatii in care as fi putut sfarsi moarta.Ce-i drept, nici nu am prieteni umani, iar asta datorita tatei.Toti il urasc.
Am luat o gura mare de aer si am fugit pe scari.Un miros intepator mi-a invadat narile imediat ce am iesit afara.Imi ardea gatul si dintr-un anume motiv am simtit nevoia sa-l urmaresc.Imi era surprinzator de usor sa alerg pe stratul de zapada imens si neatins.Mirosul acela se apropia din ce in ce mai tare, dar tot parea extrem de departe.Venea din partea orasului care a fost restrictionata din cauza crimelor si ma temeam ca acolo se va opri.De ce urmaream mirosul asta oricum?Imi parea extrem de cunoscut, dar nu il puteam depista.Incepea sa ma scoata din minti si am marait puternic, surprinzandu-ma singura de gestul meu animalic.Am inceput sa alerg cu o viteza de care nu credeam ca sunt capabila si cand am ajuns pe o strada unde erau doar cladiri parasite am realizat ca am alergat jumatate de oras in doar cateva minute fara sa realizez ca bandajele mi s-au slabit si ranile mele care nu erau nici pe jumate vindecate probabil au inceput sa sangereze.M-am oprit ca sa-mi recapat respiratia si am analizat imprejurimile.Mirosul era foarte aproape si nu voiam sa vad de la ce vine.Trebuia sa il caut pe Andy acum, dar mirosul ala ma atrage prea tare si ma face sa actionez fara sa gandesc.Am inceput sa il urmaresc din nou si am ajuns langa un spatiu dintre doua cladiri.De acolo venea.M-am gandit daca era o idee buna sa fac asta, dar nu aveam nimic de pierdut.
CITEȘTI
FIRE BREATHER | needitată
FanfictionIadul va îngheța pana sa mai am o șansă la fericire. Alessandra iubeste persoanele care o ranesc pentru ca nu intelege ca iubirea se castiga.Isi iubeste parintii care i-au distrus copilaria si isi iubeste prietenul care o batea ca si sport.Vrea doar...