Waiting for the sunrise

36

       Mă așez pe scaunul de lângă Dylan și încerc să fiu atentă la ceea ce se discută și să par cât mai calmă, dar nu pot să îmi opresc mâinile din tremurat, iar gândul că Dylan este lângă mine mă agită teribil.
Tot ce aud în jurul meu este un zgomot înfundat, nu pot înțelege nimic din ce se discută, zâmbesc politicos la Christian, părând interesată de ceea ce povestește.

    — Scuzați-mă vă rog, voi merge până la toaletă. 

      Nici nu știu cum am ajuns la baie. Simt că plutesc, inima îmi bate puternic, aproape că îmi sare din piept.

      Ușa de la baie se deschide și tresar când îl văd pe Dylan lângă mine.

    — Ce cauți aici? E toaleta pentru femei.  Îi spun panicată și îl prind de braț trăgându-l spre ușă.

      Ne-am oprit într-un colț unde nu ne poate vedea cineva.

    — Trebuie să vorbim.  Îmi spune sec.

    — Despre ce mai exact?

    — Despre ce se întâmplă acolo.

    — Ce e de vorbit? Părinții noștri sunt împreună. Am observat și eu asta! Se pare că avem ghinionul să ne tot ciocnim unul de altul. Cât de ironică poate fi viața!

    — Nu cred că asta va fi o problemă. Le dau o săptămână. Îl știu foarte bine pe tata.

      Am râs ironic.

    — Cred că nu știi că se întâlnesc deja de câteva luni.

    — Record, ce pot să spun. Nu va rezista. Vei vedea. Îi place să sară din floare în floare.

    — Oh, atunci văd asemănarea dintre voi.

    — Nu sunt deloc ca el! 

      Și-a încordat pumnii și maxilarul și m-a lipit de perete.

    — Ești sigur de asta? 

      Îl privesc direct în ochi și încerc să îmi stăpânesc dorința de al săruta.

    — Nu știi nimic despre mine Mia!

    — Cum aș putea ști ceva dacă tu nu mi-ai vorbit niciodată despre tine.

    — Vrei să știi? Chiar vrei?

    — E prea târziu. Roagă-te să nu devenim frați vitregi.

      L-am împins și am pornit spre încăperea unde  servim masa.

    — Mai bine frați decât altceva.

      M-am întors spre el și am rămas nemișcată.

    — Du-te naibii!

    — Nu știu cum am rezistat.

    — Ce dracu tot vorbești acolo? Spune-mi direct.

    — Chiar ai crezut că pot fi împreună cu o fată ca tine? Uită-te la tine. O mucoasă care plânge mereu.

Simt cum sângele îmi urcă în cap și începe să pulseze. Mi-am încleștat pumnii și i-am întors spatele. Nu vreau să mă vadă așa. Nu! Îmi înghit lacrimile și încerc din toate puterile să nu arăt ce se întâmplă în sufletul meu de fapt.

— Nu te-am forțat cu nimic nemernicule! Nici eu nu îmi pot da seama ce am văzut la tine! Ești un înfumurat căruia nu îi pasă decât de propria persoană.

Mă întorc nervoasă spre el și mă apropii de buzele lui cărnoase. Distanța dintre noi e aproape inexistentă. Îi simt respirația atât de a aproape.