Waiting for the sunrise

29

- Mia, mă dezamăgești pe zi ce trece! Nu mai vii nopțile pe acasă, chiulești de la școală? Nu te mai recunosc! Toate astea pentru un băiat? Gândește-te că poate relația asta nu va dura o viață! Dai cu piciorul la viitorul tău pentru un oarecare băiat? Nu știu ce să mai fac cu tine! Nici nu ești majoră Mia!
- Nu e un oarecare. Spun revoltată.
- Tu asta ai auzit din tot ce ți-am spus? Mia, trezește-te din visul ăsta! Va fi prea târziu și vei suferi. Ai timp pentru măritat. Nu te grăbi!

Urăsc să spun că are dreptate în unele privințe. În ultimul timp sunt foarte neglijentă și cu ea, cu școala. Îmi las privirea în jos fără să spun nimic. Nu vreau să o dezamăgesc.

- De acum te duc la școală și te iau în fiecare zi. Ești pedepsită. Nu mai poți ieși nicăieri decât la școală. Dacă vrea să te vadă acel cineva să vină să vorbească cu mine mai întâi.
- Dar mamă! Spun revoltată!
- Nici un dar! Dacă taicătu' nu mai este în preajmă eu trebuie să iau frâiele în mâini! Doar pe mine mă ai și eu doar pe tine! Nu vreau să îți distrugi viața atât de tânără!
- Nu poți să îmi controlezi viața! Nu poți să mă indepărtezi de singurul om care mă face fericită. Plus că trebuie să muncesc. Doamna Amanda are nevoie de ajutorul meu. În ultimul timp abia poate merge!
- Doamna Amanda își poate găsi pe altcineva! Am încheiat discuția!
- Dar!
- Am spus gata!  Se răstește la mine, iar eu nu imi mai pot abține lacrimile! Am început să plâng și am fugit în camera mea!

Nu îmi poate face asta! Am nevoie de Dylan, îl vreau aproape de mine. Iar mama lui a fost ca o mama și pentru mine. Ne făcea prăjituri în fiecare vineri, imi dădea sfaturi și avea grijă să nu mă obosesc. Pentru mine nu mai este un loc de muncă ci un cămin. O ajutam cu drag. Deși în ultimul timp nu am fost zilnic la ea, mergeam de 3 ori pe săptămână pentru că a început să mănânce mai puțin, mizerie nu se mai face pentru că majoritatea timpului îl petrece stând în pat.

"În parc în 5 minute?"  Citesc mesajul lui și zâmbetul îmi apare pe față. 
"În 5 minute".  Deja este ora 19. Mi-am petrecut tot restul zilei aici și nu mai pot așa.

Îmi iau geaca pe mine și deschid ușor ușa camerei mele, mă uit prin crăpătură să văd dacă mama este prin preajmă. Deschid ușa larg și ies din cameră, aud dușul din baie și răsuflu, ies silențios din apartament și încep să alerg pe scări.

Am sărit în brațele lui și l-am îmbrățișat cât de tare am putut ca și cum nu l-am mai văzut de o veșnicie.

- Ți-am lipsit?  Îmi șoptește în ureche, iar eu doar am aprobat dând din cap.
- Ce ai pățit?  Mă întreabă îngrijorat, iar eu încerc să îmi stăpânesc lacrimile, să nu curgă pe obraji.
- M-am certat cu mama. 
- De ce? Ce s-a întâmplat? 
- Mi-a spus că nu am voie să te mai văd. Nici nu știe că am ieșit.
- Cum nu știe? Mia ți-am spus să nu mai fii un copil!
- Încetați să îmi mai spuneți toți asta! M-am săturat! Nu mai sunt un copil!
- Nu? În acest moment te comporți ca unul!
- Mulțumesc! Mai bine nu mai veneam! L-am împins, m-am întors și am plecat.
- Mia! Ce naiba? De ce reacționezi așa?
- Pentru că sunt un copil! Lasă-mă!  Spun printre lacrimi și îmi grăbesc pasul să ajung acasă, iar el merge din spalete meu.
- Poți să te oprești puțin să vorbim?  Imi spune gâfâind.

Mă opresc și mă întorc brusc spre el, se oprește în locul unde a ajuns fără să se apropie.

- Ce să vorbim? Știi ce? Ești toxic pentru mine! Mă uit în oglindă și nu mă recunosc! M-am schimbat, nu, nu. Spun prostii! M-ai schimbat! M-ai modelat cum ai vrut tu, eu m-am lăsat modelată de tine! Ți-am înghițit toate momentele în care mi-ai spus că pleci că ai treabă, nu te-am întrebat unde mergi, ce faci pentru că tu mi-ai cerut să nu o fac! Dar la naiba cu asta! M-am săturat să mă pun în pat și să plâng cu gândul că poate te rostogolești cu altele prin pat. În patru luni am fost așa cum ai vrut tu. O proastă! Asta am fost! Și acum te întreb, unde dispari câte o zi întreagă și nu pot da de tine deloc? Cu cine ești? Ce faci? 

Mă uit în ochii lui și aștept un răspuns pe care știu că nu îl voi primi. Își lasă privirea în jos vinovat.

- Vezi? Nimic! Asta mi-ai oferit timp de 4 luni! Nimic! Dar nu mai pot așa! M-am aruncat cu capul înainte! Aproape că am dat cu piciorul la viitorul meu pentru tine! Dar gata! Am fost oarbă dar acum văd totul limpede! Și știi ce îmi pare rău? Că m-am îndrăgostit! Și cu inima în gât îți spun că nu mai pot! Nu mai pot continua așa! Eu m-am deschis în fața ta ca o carte. Și încerc să ajung la tine, dar de fiecare dată mă îndepărtezi mai tare! Îmi pare rău că spun asta dar s-a terminat! Relația asta în care am fost mai mult singură, deși tu ai fost lângă mine trupește, dar nu te-am simțit niciodată cu adevărat lângă mine, s-a terminat! 

Nu știu cum am terminat ce am avut de spus, lacrimile îmi curg șiroaie, nici nu îi pot vedea reacția așa că mă întorc și plec! Nu vine după mine. Deși îmi doresc să vină să îmi spună că totul e bine, mai bine că nu o face. Mi-ar anula toate cuvintele!

Am deschis ușa apartamentului iar mama a făcut ochii mari când m-a văzut.

- Tu nu erai în cameră? Mă întreabă nedumerită.

Am început să plâng privind-o și am prins-o într-o îmbrățișare iar ea mi-a răspuns fără nici o ezitare.

- Ce s-a întâmplat fetița mea? Mă întreabă cu un glas duios mângâindu-mi părul.
- Îmi pare rău! Reușesc să spun printre lacrimi.
- Pentru ce îți pare rău?
- Te-am dezamăgit! Am răspuns scurt ținând capul ascuns în scobitura gârului ei.
- Niciodată fetița mea!

M-am liniștit în brațele sale fără să pună întrebări. Într-un final am ajuns în cameră, iar primul lucru a fost să îmi verific telefonul. Dar nimic! De ce am așteptări atânt de mari?

" Mâine merg cu tine. Ne vedem la 10 în fața școlii."

Am apăsat pe butonul de trimitere apoi m-am băgat în pat. Va fi o noapte grea. Plină de regrete. Iar regretul cel mai mare este că... de fapt, nu regret nimic. Dacă are ceva sentimente pentru mine nu va rămâne așa.

————————————————————————————

Bună dragii mei! Îmi pare rău că nu pot posta mai des. Chestia e că anul acesta în mai mă voi mărita. E primul lucru pe care îl spun despre mine. Sper că mă înțelegeți. Voi scrie de fiecare dată când voi avea ocazia! Pupici! 😘😘❤️