Mia este acea fată obișnuită, timidă și naivă. Poate vă regăsiți sau nu în personajul principal.
Dar apare el, care o face să-și iasă din zona de confort, care îi pune la încercare nervii și răbdarea.
Acea fetiță timidă este pe cale să devină femei...
L-am lovit cu pumnii în spate și m-am zbătut, dar nimic. Are un obicei cam prost! Văd că nu îi place să i se spună NU! Ce om!
După câteva secunde m-am trezit aruncată într-o piscină! Am încercat să dau din picioare, dar nu știu să înot! Da, locuiesc într-o zonă înconjurată de ape și nu știu să înnot! Chiar mi-e frică de apă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am vrut să țip, dar de câte ori ajungeam la suprafață când deschideam gura îmi intra apă în gură și mă înnecam. Mă zbăteam în apă până am rămas fără energie. M-am lăsat dusă la fund fără să mai opun rezistență. Mi-am închis ochii și imediat am simțit două brațe care m-au ridicat la suprafață și m-au tras până la marginea piscinei.
Acum stau întinsă pe spate și tușesc cât de tare pot, de fiecare dată scoțând apa afară. Am deschis ochii și l-am văzut pe brunet în fața mea.
Mâ privește speriat, și mă întreabă ceva, dar nu pot înțelege ce pentru că aud un vâjâit în urechi, și multă gălăgie. Mi-am închis ochii, mă simt foarte obisită.
Am deschis ochii, este întuneric și nu îmi pot da seama unde sunt. M-am panicat și am început să respir greu. Am impresia că văd umbre prin cameră. Am auzit un zgomot dinspre geam. Am văzut o mână lungă cu niște ghiare care bătea în sticla transparentă a ferestrei. Am început să țip și m-am ridicat din pat. Am mers spre ușa care e întredeschisă, și m-am lovit de un corp puternic care a deschis ușa înainte să văd. Mi-am dus mâinile în jurul taliei lui și am strâns cât de tare am putut. Respirația mea era greoaie și eram toată transpirată.
— Puștoaico, ești bine? am ridicat mâna și am arătat spre fereastră.
— E ceva acolo! Am văzut ceva acolo. brunetul a încercat să îmi desprindă strânsoarea dar nu îl lăsam.
— Lasă-ma să văd. am dat din cap în semn de nu și mi-am băgat capul în umărul lui. M-a prins de talie și am mers împreună spre fereastră!
— La asta te refereai?? A început să râdă și nu înțelegeam de ce.
Mi-am scos capul din umărul său și am văzut o creangă de copac care se lovea din când în când de sticlă. S-a întors râzând și a ieșit din cameră eu rămânând singură privind fereastra. M-am întors și am fugit pe ușă inainte să se închidă și să rămân în întuneric. Mi-e foarte frică de întuneric. Știu, e o prostie, în camera mea este o lampa cu care dorm mereu aprinsă. Sunt un copil, și știu asta. Dar nu îmi place să îmi spună cineva așa.
— Stai! Nu mă lăsa singură!
Am sărit și l-am prins de braț și mergeam pe holul abia luminat care duce spre scări. Mi-am lăsat privirea în jos și mi-am dat seama că purtam doar un tricou larg bărbătesc până sub fund! L-am tras de braț oprindu-l în fața scărilor și m-am uitat când la el când la tricou.
