Waiting for the sunrise

21

     Mi-am continuat drumul, și am trecut mai departe pe lângă cafenea. Nu știu dacă m-a văzut, dar cel mai posibil nu s-a întamplat. Nu înțeleg, de ce nu s-a întors la fosta lui și a venit la mine?

- Mia! Așteaptă!

    Simt cum inima îmi sare din piept când îmi aud numele strigat de el. Mă opresc pentru o clipă, apoi îmi continui drumul, fără să privesc în spate.

- Hei! Lasă-mă să îți explic. Nu s-a întâmplat nimic grav. Doar vorbește cu mine.

Aud pașii săi pe urmele mele, dar nu mă opresc, până când mă lovesc de piptul lui în momentul în care sare în fața mea. Încerc să îl ocolesc, dar nu mă lasă, mă prinde de umeri și îmi ridică bărbia.

- Ascultă-mă, te rog!
- Ce să ascult? Cum cauți scuze proaste? Nu am nevoie.
- Mia, doar ascultă-mă.

Glasul lui pare tot mai disperat, mă privește direct în ochi, inima bătându-mi tot mai alert. Văd o schimbare bruscă pe chipul lui, îmi prinde mâna și mă trage până pe terasa unde Vanessa încă așteaptă.

- Ce faci?

Îl privesc mirată, și îmi trag mâna din palma sa. Trage scaunul de la măsuță, și îmi face semn să iau loc. Și nu știu de ce chiar o fac.

- Vanessa, spune-i te rog iubitei mele ce facem noi aici? Aud întrebarea brunetului care s-a pus lângă mine, apoi mi-a prin măna în a lui și a pus-o pe masă.

- Ok. De fapt nu am avut nici un plan să ne întâlnim. Eu l-am văzut aici, și am venit la el să îi explic ceva. Dar nu am reușit nimic, pentru că e prea încăpățânat, și nu mă lasă să îi dau explicații.
- Nici nu am nevoie de explicațiile tale. Tot ce a fost între noi, a fost în trecut. Acum tot ce mă interesează e prezentul.

Și-a întors privirea spre mine, și a zâmbit, apoi a venit mai aproape de mine și mi-a plasat un sărut scurt pe buze. Ok... știu că sunt cam impulsivă, dar ar trebui să încerc să dau oamenilor șansa să dea o explicație înainte să trag o concluzie.

Deși se pare că nu sunt singura impulsivă. Dar dacă totul s-a terminat între cei doi, nu mai au rost explicațiile. Nu-i așa? Sau, poate că da. Oricum eu nu mă bag.

- Acum ne scuzi te rog? Avem alte planuri azi.

Spune brunetul, apoi se ridică, dar nu înainte să mă prindă de mână, și ieșim împreună spre mașina lui.

- Ok, poate am tras concluzii pripite, te cred. Acum. Dar asta nu înseamnă că mi-ai câștigat încrederea.
- Am înțeles din prima, pacoste. Oricum, nu mă dau bătut atât de ușor, să știi.
- Mai vedem noi.

Mă trage de talie și pentru a ajunge la buzele lui mă ridic pe vărfuri. Imediat simt buzele lui moi peste ale mele, sărutul nostru fiind foarte lent și intens. Simt cum mii de fluturași îmi dansează în stomac, iar picioarele mi se înmoaie.

- Mergem? Mă întreabă după ce sărutul i-a sfărșit.
- Unde să mergem?
- Vei vedea. Urcă.

Am înconjurat mașina până pe partea cealaltă, moment în care am privit spre fata de acum cateva momente. Încă stă în același loc, cu ochii roșii, plini ce lacrimi. Simt un fior când văd acei ochi îndreptându-se spre noi, privindu-ne cu regret. Înainte să urc în mașină o văd ștergându-și lacrimile.

***

- Dylan!! Condu mai încet! Mi se face rău jur. Strig la el, dar acesta doar râde.
- Ai încredere! Nu vei păți nimic.
- Ești un idiot! Îi spun nervoasă, dar el nu își schimbă deloc starea.
- Mulțumesc pentru compliment pitic de grădină.     M-am uitat urât la el, dând de un zâmbet frumos și sincer.
- Acest pitic de grădină o să te bată măr când oprești mașina.