Waiting for the sunrise

17

- Ce cauți aici?? L-am întrebat mirată stând în pragul ușii.
- Bună și ție! Vreau să vorbesc ceva cu tine. Mi-a răspuns sec apoi și-a făcut loc pe lângă mine și a intrat în casă.
- Bună seara! Am auzit vocea lui în spatele meu. Am închis ușa de la intrare dându-mi ochii peste cap și am mers în bucătărie.
- Bună Kail! Ce mai faci?? Îl întreabă mama zâmbind.
- Bine, am venit să vorbesc ceva cu Mia. I-a răspuns scurt apoi s-a întors spre mine.
- Mă bucur! Claire ce face? Cum se simte?

Mi-am dat ochii peste cap la auzul întrebării. Off! Fix asta trebuia să întrebe.

- E bine. Acasă la părinții ei.
- Nu mai locuiți împreună? Mi-am dat o palmă peste frunte și m-am pus înapoi pe scaunul de pe care m-am ridicat acum un minut cu capul între palme. Super! Un subiect foarte interesant. Iei! Abia aștept să ascult cât de bine le merge.
- Nu. Am hotărât să locuim separat până la nuntă. Apoi ne vom închiria un apartament să locuim doar noi doi.
- Bravo. Mă bucur pentru voi. Sper să fiți fericiți.
- Da Kail, și eu!

Am răspuns sarcastic iar mama mi-a tras o privire urâtă. M-am ridicat de pe scaun și am mers până în dreptul camerei mele.

- Mamă, eu și Kail suntem în camera mea.
- Bine Mia.

Kail a venit în dreptul meu, apoi am intrat împreună în cameră.

- Despre ce vrei să vorbim? L-am întrebat sec apoi m-am pus pe scunul de lângă birou.
- Cred că deja știi. S-a pus pe marginea patului și m-a privit în ochi.
- Nu știu. Spune-mi.
- Dylan. Mi-a răspuns sec dar foarte serios.
- Serios Kail? Și la ora asta trebuia să vii să vorbim despre el?
- Acum am avut timp.
- Da, cred și eu că ești foarte ocupat. Doar vei deveni tată. Am spus cu o răutate în glas, apoi m-am ridicat și am mers spre geam.
- Chiar sunt ocupat. Să trecem la subiect. Mia, știu că vrei să mă faci gelos.. dar cu Dylan?

M-am întors imediat spre el și am început să râd.

- Să te fac gelos? Kail, nu e totul doar despre tine. Nu pot să cred că spui asta. Am pufnit și mi-am pus mâinile în sân.
- Oricum, stai departe de el. Nu e tocmai cine crezi tu că e! Așa că ai grijă.
- Era bine dacă cineva m-ar fi anunțat și în privința ta. I-am spus direct privind ușa într-un punc fix.
- Nu fi rea. Știi foarte bine că nu am vrut să te rănesc.
- Dar ai făcut-o!! Apari în fața mea cu ea, fericiți amândoi. Acum vorbești cu mama despre viitorul vostru, de față cu mine! Kail... lucrurile astea mă rănesc. Nici nu realizezi cât de tare doare să văd că ești fericit lângă altcineva. Dar eu nu mă gândesc să îți stric fericirea, așa cum faci tu acum. Vii și îmi spui ce să fac, și ce nu. Cu cine să stau, cu cine nu.

Am scos aceste cuvinte atât de repede încât nici nu am avut timp să le gândesc. Dar am fost sinceră. Faptul că e fericit lângă Claire mă doare, și poate că lângă Dylan încerc doar să uit de el. Dar măcar încerc să fac ceva, încerc să înțeleg.

- Mia, nu sunt fericit lângă Claie. Mi-ar fi plăcut să fii tu acum lângă mine. Dar încerc să fiu fericit cu ce am, încerc să accept situația în care sunt, să mă adaptez. Cât despre Dylan... îți spun ca țin la tine, pentru că te iubesc, și nu vreau să suferi.
- Hmm... Kail, încetează. Pot să hotărăsc și singură ce e mai bine pentru mine. Nu am nevoie de sfaturile tale.
- Mia nu mai fi atât de încăpățânată!
- Cred că e destul! Nu ajungem nicăieri în felul ăsta. Te rog să pleci! M-am ridicat de pe scaun și i-am deschis ușa.
- La revedere Kail! Poartă-i de grijă iubitei tale, nu mie.

L-am văzut cum s-a ridicat și a mers până în dreptul meu.

- Mia, vei regreta mai târziu.