Waiting for the sunrise

25

Suntem în taxi, pentru că Mike a consumat alcool și a lăsat mașina mamei mele, care a mai rămas. Am plecat imediat de acolo, orice minut rămas era tot mai chinuitor.

Îmi pun capul pe picioarele lui Mike și sub mângâierile lui blânde pe păr, somnul îmi intră în ochi și adorm gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat. Pentru câteva secunde cedasem, dar bine că m-am trezit la realitate înainte să fac ceva ce aveam să regret.
Deschid ochii când Mike mă ridică în brațe.

- Mă poți lăsa jos acum. Îi spun când ajungem în fața blocului.
- Shhh! Dormi, te duc direct în camera ta. Îmi spune apoi primesc un pupic pe frunte.
- Nu e nevoie. Sunt grea.
- Tu grea? Mă subestimezi? Punem pariu că nici dacă alerg de 10 ore pe scări cu tine în brațe nu obosesc?

Încep să râd apoi îmi cuibăresc capul în pieptul său.

- Super, am cărăuș personal. Cine-și mai permite așa ceva?
- Doar tu!
- Normal! Cine e ca Mia?
- Nimeni! Mia este unică.

Ajunsă în camera mea, cărată până în pat, normal, Mike iese din cameră.

- Mike! Am strigat după el.
- Da maiestate! Îmi zice făcând o plecăciune.

M-am ridicat în fund și i-am făcut semn să vină lângă mine. A intrat pe ușă și s-a aruncat în pat făcându-mă să sar puțin. Am râs, apoi m-am întristat.

- Ce s-a întâmplat?
- Offf... iar trebuie să îmi asculți prostiile.
- Aa, nu-i problemă. Crezi că o fac gratis?
- Aa, nu?
- Normal că nu? Totul e cu cap maiestate. Îmi rămâi datoare.
- Mulțumesc că ești lângă mine. Ești ca fratele pe care nu l-am avut niciodată.

A privit în jos, apoi a zâmbit larg, și m-a tras într-o îmbrățișare.

- Și tu ca sora pe care nu am avut-o niciodată. Cam sâcâitoare, dar mă mulțumesc.

Am luat perna și l-am lovit în cap, fără să se aștepte.

- Nuu! Nu ai făcut asta! Îmi zice începând să își miște degetele și apropiindu-se de mine.
- Nu nu! Te rog! Dar fără să mă asculte a început să mă gâdile, ignorând toate strigătele mele de desiperare.

***

- Neața! Spun trăgând draperia din geam. Ai adormit iar aici.
- Păi de la atâtea povești m-a luat somnul și nu am mai rezistat.
- Da, știu. Scuze.
- Încep să mă obișnuiesc.
- Trebuie să mă schimb.
- Bine.  Spune și se întinde din nou pe pat.
- Bine? Și de ce te-ai așezat mai comod?
- Ca să stau mai bine.   Spune fără nici un stres, iar eu merg spre pat și încep să îl lovesc cu perna.
- Mike! Ieși afară!   Încearcă să se apere, dar până să se ridice în picioare nu reușește. Mă prinde de brațe pentru a mă opri, apoi se întoarce și mă împinge pe pat.
- Am înțeles. Oricum am ceva de făcut, ne mai vedem.

***

- Bine, acum că știi ce s-a întâmplat cu mine în ultimele zile, povestește-mi de Jake. De ce nu era cu tine la nuntă?
- Știi că fratele meu a avut niște probleme în trecut cu el. Nu ar fi acceptat. Și.... în ultimul timp ne vedem foarte rar, vorbim tot mai puțin. Simt cum se răcește relația noastră, iar eu nu știu ce să fac.
- Foarte simplu, sună-l.
- Și să-i spun ce?  
- Nu știu, orice, spune-i că ți-a lipsit noaptea trecută, că ți-e dor de el.
- Crezi că ar trebui să îl sun? 
- Normal. 

Telefonul meu vibrează de câteva ori, anunțându-mă că am primit un mesaj.

Este doamna Amanda. Mă roagă să o ajut cu ceva. Ciudat, mi-a spus că în week-end sunt liberă, oare s-a întâmplat ceva?