Waiting for the sunrise

37

Îi simt respirația în spatele meu, dar nu reușesc să mă mișc. Încep să regret că am venit, pentru că dacă acum m-ar săruta eu l-aș devora. Și cu siguranță ziua de mâine se va transforma din nou într-un coșmar.

    — Despre ce e vorba?

      Am spart liniștea și m-am întors în sfârșit spre el. Ochii lui strălucesc atât de tare încât ași crede că plânge.

    — De ce ești așa frumoasă?

    — Nu sunt frumoasă.

      M-am intimidat și mi-am ferit o șuviță de păr după ureche.

    — Nu-mi pasă ce crezi tu. În ochii mei ești cea mai frumoasă.

    — Ești bipolar?

      Zâmbește și apoi se sprijină de mașina lui.

    — Știu clar ceea ce simt Mia.

    — Nu mai înțeleg nimic. Ba mă iubești, ba nu mă suporți, ba vrei să te joci cu mine. Crezi că sunt marioneta ta?

    — Mia..

      Îmi pune mâinile pe umeri și mă trage în brațele sale. Nu ripostez, doar stau nemișcată și îi ascult bătăile inimii.

    — Chiar atât de oarbă ești? Te iubesc! Nu vezi asta?

      Îmi ridic capul de pe pieptul lui și îl privesc în ochi.

    — Ba da. Am văzut asta când ai sărutat-o pe Vanessa în fața mea, când mi-ai spus mai devreme că nu știi cum de ai rezistat să stai cu o fată ca mine.

    — Îți promit, și de data asta mă țin de cuvânt, eu și Vanessa nu suntem împreună și nici nu vom fi. Cum pot fi cu altcineva când tu îmi ești mereu în gând?

    — Cum ai reușit mereu.

      S-a încruntat și m-a scuturat ușor.

    — Tu crezi că te-am înșelat?

    — Înșelat e mut spus. Se întâmpla asta dacă am fi fost vreodată într-o relație. Dar nu a fost nimic între noi. Doar o joacă.

    — Asta crezi? Eu mereu am luat relația noastră în serios.

    — Nu mi s-a părut.

    — Bine, uite ce..  vreau să ai încredere în mine.

    — Nu îmi poți cere asta Dylan, pentru că nu am nici un motiv să am încredere în tine.

      S-a lăsat o liniște asurzitoare. Se pare că i-am închis gura.

    — De ce mi-ai vorbit așa mai devreme?

      L-am fixat cu privirea așteptând un răspuns din partea lui.

    — Pentru că... sunt pierdut, nu știu ce ar trebui să fac. Să stau departe de tine?.. ceea ce mi-e imposibil, dar nu vreau să mai suferi din cauza mea. Și nici nu vreau să te pierd.

— Uite ce e, cred că nu înțelegi. Eu nu mai vreau jocul ăsta. Sunt sătulă, mă vrei dar nu mă vrei. Eu nu mai vreau nimic Dylan. Lasă-mă să te uit. Nu pot face asta dacă ne fugărim ca șoarecele și pisica.

— Bine.. eu îți las spațiu dacă tu asta vrei. Dar nu cred că mă vei uita. Cum nici eu nu te pot uita pe tine.

Îmi mângâie obrazul timp în care încă stau lipită de el. Nu mă pot mișca din brațele lui, vreau să mă îndepărtez dar corpul mă ține captivă aici.