Waiting for the sunrise

6

M-am făcut comodă pe un scaun, pizza era pe masă deja, câte una pentru fiecare. Dar eu nu pot mânca atât oricum. S-a pus și el pe scaun după ce a pus suc de portocale in doua pahare. Am luat o felie de pizza, și am început să mănânc. Nu prea pot mânca, deși azi nu am mâncat mai deloc. Am terminat o felie, in timp ce el aproape a terminat o pizza întreagă.

M-am lăsat pe spate și mă uitam prin bucătărie, apoi am băut o gură din sucul din pahar.

— Ar trebui să mănânci mai mult, ești cam uscată. Mi-am ridicat o sprânceană și m-am ridicat de pe scaun.
— Mulțumesc pentru compliment. Și tu ar trebui să fii mai puțin arogant. Mă poți duce acasă acum?
— Cine-i arogant?
— Tu ești!
— Nu, nu sunt!
— Da, ai drepate! Arogant e puțin spus. Ești  mai mult de atât.
— Și tu ești o pacoste!
— Mulțumesc! Am încercat din greu să ajung așa.

M-am întors și am ieșit din bucătărie, mi-am luat telefonul în timp ce Dylan a intrat intr-o cameră și s-a întors cu pantalonii mei scurți și tricoul.

— Shimbă-te pacoste!
— Arogantule!

Am strigat după el în timp ce urca scările. M-am dus in baie și m-am schimbat cu hainele mele. Mult mai bine. E ora 2:50. O să am problema acasă. Am ieșit din baie după ce mi-am spălat fața și am așteptat să se întoarcă brunetul din cameră. A coborât în sfârșit și am ieșit amândoi afară. Ploua foarte tare, iar eu eram aproape deazbrăcată. Dylan avea o geacă de piele pe el, probabil știa de vremea de afară.

Am fugit prin ploaie și am ajuns la mașina lui unde am intrat imediat ce a descuiat-o. Deja sunt udă toată, atât de tare plouă.

— Sigur ți-am stricat seara . Vezi, mai bine renunțai când ți-am spus că nu merg cu tine.

Am spus în timp ce mă uitam la el cum pornește mașina, dar nu a spus nimic, doar a continuat drumul spre oraș. Cabana era la ieșire, dar nu foarte departe de casa mea. În 20 de minute ar trebui să ajungem.

— Ți-am spus,uneori poate fi interesant, alteori nu. În seara asta doar am avut ghinion și am nimerit peste o pacoste.

M-am strâmbat când am auzit ce a spus. Dar are dreptate, sunt cam plictisitoare. Sigur aștepta să aibă o partidă de sex sălbatic, nu o adolescentă care se sperie de o creangă, sau care își acoperă ochii când îl vede gol. Dar așa sunt eu. Și nu îmi pasă de părerea lui. Oricum nu sunt ceea ce caută el.

— Îmi poți da adresa ta? Sau crezi că am să o ghicesc singur?
Am tras aer în piept, să rămân calmă și i-am spus adresa. De atunci nimeni nu a mai spus nimic până am ajuns în fața casei mele care e mai mică decât cabana lui.

— Mulțumesc, sper să nu te mai văd niciodată.
— Asemenea. Pa pacoste mică!
— Adio arogantule!

Mi-a făcut cu mâna în timp ce închideam portiera, apoi am văzut cum a plecat cu viteză, grăbit om. Bine că nu a condus așa repede de data asta. M-am întors, și un zâmbet tâmp mi-a apărut pe față.

Am fugit repede în casă, unde mama mă aștepta în sufragerie. Avea ochii umflați și a sărit ca arsă când m-a văzut.

— Mia! Îmi poți spune unde ai fost până la ora asta? Nu puteai să dai un telefon? Sau să răspunzi măcar? Și cine era băiatul cu mașina? Așa te-am crescut?
— Mamă, iarta-ma ca nu răspuns. Nu se va mai intâmpla.

Am trecut pe lângă ea și am călcat o treaptă. Înainte să calc pe următoarea am simțit că am fost trasă brutal de braț, m-am dezechilibrat și am căzut jos. Tatăl meu stătea în fața mea turbat de furie.

— Nu ești decât o curvă, ca mă-ta! Nu ți-e rușine să vii la ora asta acasă??

L-am privit pe tatăl meu care stătea cu pumnii încleștați, ochii mi s-au umplut de lacrimi, mi-am pus o mână jos și m-am sprijinit în ea să mă pot ridica. Se pare că a băut iar. Se întâmplă cam des în ultimul timp.

Am incercat să plec, dar din nou am fost trasă înapoi și am simțit o durere puternică pe obrazul stâng. Mi-am dus mâna pe obrazul fierbinte și ud de lacrimi și am lăsat capul în jos.

  Am întors capul către mama și am văzut lacrimile din ochii ei.

— Nu pot să cred ce am în casă! Două cățele! Nici una nu mă ascultă când vorbesc.

— Tată, iartă-mă. Nu se va mai întâmpla! Am spus șoptit printre lacrimi, abia mă puteam auzi.

Imediat a mai urmat o palmă atât de puternică încât am căzut și am dat cu capul de dulăpiorul de lângă scări. Mi-am dus mâna la cap apoi mi-am privit mana plină de sânge.
Ridic privirea spre mama care plângând vine spre mine, dar înainte să ajungă tata o prinde de păr și o lovește puternic.

— Asta meritați amândoua! Sunteți două curve!

Mă uit la el și nu îl rocunosc. E cu totul alt om! Are privirea ca un demon, și mă sperie foarte tare. Nu e prima dată când o bate pe mama, dar pe mine? E prima dată când mă lovește. Greșesc și eu odata și mă așteaptă asta? Am mers spre mama care stătea în mijlocul holului plângând.

Am tresărit când am auzit bufnitura puternică iar pe jos mii de cioburi de sticlă de la lampa de pe dulap. Eram speriată, nu știam ce se va întâmpla. Voiam să țip la el să înceteze, dar frica că va face ceva mai rău era prea mare.

Mama s-a dus spre el și i-a pus o mână pe obraz. Cum poate să se lase așa prejos? Abia a lovit-o și tot ea îl mângâie?

— Iubitule, gata! O să fie totul bine!

A prins-o din nou de păr și a dat-o puternic cu capul de perete. Am țipat cât de tare am putut și am sărit spre el să îl opresc, dar m-a prins și pe mine de păr și m-a izbit de perete.

Am căzut jos fără vreo forță, și am văzut cum a luat-o pe mama și a pus-o pe canapeaua din living. Privirea mi s-a încețoșat, dar încercam să rămân trează, nu e un moment bun să leșin acum. Cine știe ce îi va face mamei.

M-am târât până la ușa de la ieșire. Tata era prea ocupat să observe. Am deschis ușa și m-am ridicat cu greu ținându-mă de ușă. Afară încă ploua foarte tare. Simțeam cum stropii mari de ploaie îmi curăță fața de sânge, cum îmi mângâie corpul plin de vânătăi.
Am văzut o mașină care a oprit în fața casei mele. Nu puteam să văd cine e, dar asta e salvarea noastră.

— Ajutooor! Am strigat cât am putut de tare, și am văzut o persoană care alerga spre mine. Am căzut în genunchi, nu mai aveam nici o forță.
— Mia! Ce ai pățit?

Dylan m-a ridicat de jos, dar nu puteam să mă țin pe picioare, plângeam foarte tare, și abia puteam să vorbesc. Privirea mi se încețoșa, nu mai puteam rezista mult.

— Mama! Repede.

Am arătat spre ușă și asta a fost tot. Am văzut negru în fața ochilor și mi-am închis ochii obosiți.