Waiting for the sunrise

10

— În legătură cu acea noapte... nu eram în apele mele.

— Da... nu-mi pasă Dylan! Ce cauți aici? Mă urmărești?

A început să râdă și a arătat cu degetul spre casa mare din spatele meu.

— Aici locuiesc... aș putea spune că tu mă urmărești.

Am rămas mască la ce tocmai am auzit. Ce? Vom fi vecini? Nu! Nu! Te rog nu!

— Ce? Nu te urmăresc! Tocmai m-am mutat cu mama mea aici... Trebuie să plec!

Am trecut pe lângă el și fără să îl mai las să spună ceva am mers repede spre casa prietenei mele, care e la 5 minute distanță. Am început să alerg până când am ajuns în fața casei. Am bătut la ușă și doamna Casandra mi-a deschis. Am îmbrățișat-o și am intrat împreună în casă.

— Bună ziua! Becca este acasă?

— Bună Mia! Tocmai a ieșit. Tu ce faci? Unde ați rămas aseară?

— Mulțumim pentru grijă. Am fost la mătușa Angelina. Astăzi ne-am mutat în noua casă. E la 5 minute distanță.

— Mă bucur pentru voi.

— Ce s-a întâmplat de fapt? De ce s-a supărat mama atât de tare?

Am întrebat-o în timp ce stăm amândouă la masa din bucătărie. Sper să primesc un răspuns.

— Cred că ar trebui să îți răspundă mama ta la asta. Nu pot să intervin.

Am lăsat capul în jos, nu știu dacă mama mi-ar spune adevărul. Dar am să o întreb.

— Știți unde a ieșit Becca?

— Nu știu, zicea ceva de un prieten.

— Am înțeles. Trebuie să mă întorc acasă. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat ieri.

M-am ridicat și am rămas în drepul ușii.

— Mia, nu ești tu vinovată pentru greșelile mamei tale. Dacă ai nevoie de ceva noi vom fi aici.

S-a apropiat de mine și m-a cuprins în brațe. Mereu m-am înțeles bine cu doamna Casandra, este ca o a doua mamă pentru mine.

— Mulțumesc! La revedere!

— Pa puișor. Ai grijă de tine.

I-am zâmbit și am ieșit pe ușă. Mi-am scos telefonul din buzunarul pantalonilor scurți și am apelat-o pe Becca.

"Hei, Mia! Ce faci? Am încercat să te sun."

"Știu, am avut o problemă, scuze că nu am răspuns."

I-am spus prietenei mele adresa unde ne-am mutat și a rămas că mă va vizita diseară.
Acum sunt în camera mea, ziua a trecut repede, iar școala va începe în 2 zile. A trecut foarte repede vacanța de vară. Weekendul acesta voi ieși prin oraș cu Becca să ne cumpărăm lucruri pentru școală, și poate mâine seară vom ieși undeva.

Am auzit soneria ușii și am ieșit repede din camera mea. Trebuie să fie Becca.

— Răspund eu!

Am strigat către mama care este prin bucătărie.

— Dylan! Ce cauți aici? L-am întrebat pe brunetul din fața mea.

Am închis ușa cu noi pe dinafară să nu audă mama.

— Am văzut când ai intrat aici acum câteva ore. Am venit să îmi vizitez noua vecină. Acum ceva timp tocmai a fugit de mine, parcă văzuse o fantomă.