Mysterious Love (Luke Hemmings)

36. Împăcări și despărțiri

-Ești un bou și știi de ce? Pentru că da, sunt geloasă pentru că îmi place de un prost ca tine care nu își dă seama că simt ceva pentru el! Da, nu știu cum, dar am ajuns să te plac, boule!

Cuvintele ei îmi răsună în cap precum un ecou, încă stă în fața mea, nu mai dansăm și nu ne mai atingem, cred că e prea beată și nu-și dă seama ce vorbește, nu are cum să mă placă, sigur a băut mai mult decât am văzut eu, încă se uită la mine și cu siguranță așteaptă să zic ceva, ce aș puteai să-i zic? Ceva gen: "Știi și mie îmi place de tine, dar stai! Tu în momentul de față ești beată și vorbești prostii, deci doar mie îmi place de tine!" Nu sună prea bine așa că zic doar:

-Ești beată, Hope, nu știi ce vorbești!

Se încruntă la mine și zice:

-Poate că sunt eu beată, dar tu tot un prost ești!

-Bine că sunt, dar ce ai vrea să fac?

-Nu știu nici măcar de ce m-am gândit să-ți zic asta, cum spuneam, ești un bou!

Spune și dă să se retragă, însă o prind de cot și o trag spre mine, o las puțin în jos și mă aplec spre ea, o sărut înainte să aibp timp să protesteze, însă îmi răspunde, gustul buzelor ei e mai diferit decât de obicei, e la fel de dulce, însă are și puțin alcool cu alcool, după vreun minut rup sărutul, o ridic înapoi și îi dau drumul, pare bulversată de-a binelea.

-De asta ce mai zici?

-Că tu tot un bou ești!

Apoi pleacă, de data asta nu o mai rețin, în schimb o privesc cum pleacă, se îndreaptă spre locul unde sunt ceilalți, nu cred că ne-au văzut fiecare pare să aibă propriile ocupații.

*Perspectiva lui Hope*

Încă nu-mi vine să cred că i-am zis că îl plac, însă nu știu ce mă miră mai mult, faptul că eu chiar i-am zis ce simt sau faptul că am sperat că va zice și el că mă place, dar el ca un idiot ce e a zis că sunt beată și că nu știu ce zic. Și dacă nu ar fi fost așa cap de tărâță și chiar m-ar fi plăcut ar fi mizat pe faptul că sunt beată și că mâine nu mi-aș fi amintit mai nimic și mi-ar fi zis că și el mă place, dar cum nu o face nu a avut de ce să o zică, însă m-a sărutat, ce nermernic!

Mă trântesc lângă Diana pe canapeaua din piele albă, se pare că Diana și Ash au reușit să-i împace pe Kendra și Mike, nu-i văd pe aici, poate au plecat.

-Cum e seara ta?

Diana se întoarce spre mine și mă întreabă, eu nu mă uit la dânsa, privesc către ringul de dans și la cuplurile care par îndrăgostite, e minunat să te uiți atent la cupluri, să vezi micile detalii pe care le fac și cum se privesc unul pe altul, ai impresia că în fața lor este întreagul lor univers. Brusc mă gândesc la mine și la Christophor, toată lumea, în afară de familia mea zicea căsuntem perfecți împreună, că ne potrivim perfect, că oricine și-ar dori o relație ca a noastră și că așteaptă invitație la nunta noastră, noi zâmbeam și ne bucuram, ne credeam regii lumii, cel puțin a lumii noastre și credeam că suntem imbatabili, că nimic nu ne va despărți, însă nu a fost așa. O clipă de neatenție a distrus totul, a făcut ca paradisul nostru să se transforeme în iad, cel puțin al meu, am ajuns din nou cu picioarele pe pământ și m-am lovit de o lume crudă și rece, cel puțin așa o vedeam eu, o lume fadă, monotonă în care nimic nu mai conta. Brusc îmi aduc aminte de ce mi-a zis Ash când a ajuns aici: "Pentru Chris ai fost iubirea vieții lui, dar pentru tine a fost doar prima dragoste adevărată, într-o zi îți vei da seama de asta!". Nu prea cred, nu am de cine, singura persoană care mi-a atras atenția e pămpălăul de Luke și nu e cu putință să am sentimente la fel de pternice cum am avut pentru Christophor.