Mysterious Love (Luke Hemmings)

49. Trecut și viitor

După încă un duș m-am trântit pe pat și m-am învelit, mâine am multe de făcut, plănuiesc să-i fac o vizită familiei lui Chris, sper să nu mă dea afară și nici să mă urscă, în special sora lui mai mică, Jasmine, mi-a vorbit atât de urât atunci, dar acum a mai crescut și eu am lăsat-o fără fratele mai mare, fără apărătorul ei și vina mă cuprinde din nou. Îmi trag mai bine pătura și îmi strâng ochii, am plans destul azi, mâine voi vărsa suficiente lacrimi, nu-mi permit să mai vărs și acum.

De 30 de minute încă mă chinui să adorm, mă foiesc de pe-o parte și de alta, însă nu cred că voi reuși oricât de obosită aș fi. Știu și motivul, cu toate că îmi țin ochii strâns închiși privirea lui parcă mă arde, atât de multe poze cu el și parcă toate mă privesc și mă judecă. Deschid ușor ochii și mă uit Așa nu se poate. Mă dau jos din pat și ies din cameră, o iau tiptil spre bucătărie, în casă domnește liniștea, mi se pare normal , e trecut de ora unu și mâine ei se duc la muncă. Deschid rapid ușa de la bucătărie, aprind lumina și încep să caut prin sertare după vreo pungă sau un sac în care să pot pune pozele, măcar o parte din ele, sunt mult prea multe. Când în sfârșit cred că am găsit niște saci menajeri aud ușa de la bucătărie deschizându-se, tresar instinctiv și scap sacii pe jos.

-Ce căutați aici la ora asta? Duceți-vă șu culcați-vă!

E doar Elly, camerista insuportabilă, îmbrăcată într-o cămașă de noapte și părănd că abia s-a trezit, acum îmi dă și ordine, cine se crede? Mă uit urât la ea și-i zic:

-E casa mea, fac ce vreau! De când îmi dai tu mie ordine? Ar trebui să-mi mulțumești că nu te-am trezit să-mi aduci ce voiam.

Mărește cohii la cele spuse de mine și se scapă:

-Ai înnebunit? E aproape două! Lumea mai doarme! Auzi, să mă trezești că vrei tu nu știu ce tâmpenii în toiul nopții.

Am vrut să mă comport frumos cu ea, dar nu se poate.

-Serios? Așa se vorbește cu cel care te plătește? Ia vezi, poate zbori în seara asta din casă! Și ca să vezi cât de nebună sunt vreau să-mi faci un ceai de mentă cu trei linguri de zahăr și să-l aduci în camera mea în zece minute și vezi să nu fie prea fierbinte că altfel o încurci!

-Dar...

Vrea să protesteze, dar renunță în ultimul moment, bună alegere, mă aplec pentru a-mi lua sacii și trec pe lângă ea victorioasă, se pare că mă voi distra puțin cât stau pe aici.

Intru înapoi în cameră și vreau mă duc către masă, dar privirea îmi cade pe telefonul meu care este aprins, îl iau de pe noptieră și îl deblochez, am un apel pierdut. Ce nebun îmi dă telefon la unu jumate noaptea? Simt cum rămân fără aer pentru câteva secunde, cel care m-a sunat e nimeni altul decat Luke, acum și-a găsit să mă sune? Ce o vrea? Și de ce nu doarme, în Denver e ora două și jumătate. Instinctiv dau să îl apelez înapoi, dar îmi retrag mâna la timp și arunc telefonul undeva pe pat, dacă vrea să vorbească cu mine nu are decât să mă mai sune.

Mă îndrept către ținta mea inițială, masa și iau de acolo poza micuță și înrămată cu noi doi și înainte să-i dau drumul în sac, zic:

-Îmi pare rău, Christophor.

Apoi mă îndrept către o poză doar cu el, o pun și pe aia în sac și înainte de a o lua și pe cea de pe noptieră aud o ciocănitură în ușă, mi-a venit ceaiul, Elly intră cu o privire morocănoasă și lasă ceaiul pe masă și dă să iasă, dar îi zic să aștepte puțin, iau o gură din ceai și fac cea mai surprinsă și indignată față posibilă, deși ceaiul e extrem de bun.

-Asta e mentă? Îți bați cumva joc de mine?

-Ați spus mentă!

-Am zis fructe de pădure!