Mysterious Love (Luke Hemmings)

43.Sărăcie

Clipesc repede în timp ce încerc să-mi dau părul de pe față, arunc o privire fugitivă către ceasul în formă de chitară de pe peretele alb spre gri și abia acum realizez unde sunt. E 7:15 dimineața și sunt în camera lui Luke, momente de seara trecută îmi vin în minte, chicotesc involuntar și nu am nici măcar o remușcare, dacă aș putea da timpul înapoi aș face exact același lucru, aseară a fost o noapte magică, nu m-am mai simțit de mult așa de bine, sper că și Luke... Luke! Întind mâna spre partea lui de pat însă tot ce întâlnesc este cerșaful și o pernă extrem de moale.
Simt cum corpul începe să mi se încordeze și panica pune stăpânire pe mine, dacă pentru el a fost doar o joacă? Dacă după seara asta se va preface că nu mă cunoaște? Dacă a vrut doar să se culce cu mine? Oricât de mult mi-ar plăcea să cred că l-aș bate sau i-aș face cine știe ce știu că nu e posibil, încep să simt anumite lucruri pentru el și nu poți obliga pe nimeni să facă ce nu vrea. Dar poate ar trebui să arunc o privire prin casă înainte de a fi sigură că și-a luat tălpășița și așteaptă ca eu să plec din casa lui, e abia 7 deci clar nu are unde se duce la ora asta. Dacă e atât de meschin încât să facă așa ceva jur că eu voi fi cea care nu va mai vrea să-l vadă vreodată, dar înainte de asta cred că îi voi lăsa un cadou frumos, îi voi reamenaja casa în stilul Hope Jones, nu mă va uita niciodată, păcat că nu am foarte mult timp, la nouă jumătate trebuie să fiu la facultate, trebuie să mai dau un examen.
Deci în cazul în care temerea mi se îndeplinește trebuie să mă grăbesc, îmi iau în grabă lenjeria intimă și oscilez între a mă îmbrăca cu rochia sau a lua un tricou de-al lui, tricoul e mai practic dacă îi voi strica casa, pardon reamenaja. Deschid repede ușa de mahon a dulapului său și înșfac primul tricou pe care-l zăresc, e negru cu dungi orizontale albe, îmi vine mai jos de coapse și acum binecuvântez faptul că este cât o girafă.
Ies în grabă din cameră și mă opresc la baie, nu aud niciun sunet de acolo așa că nu e aici, abia acum realizez că nu am intrat niciodată în unele camere, dacă cumva Luke nu și-a luat tălpășița îl voi pune să mi le arate. Asta dacă nu cumva e vreun Christian Grey ca cel din 50 Shades of Grey și are vreo cameră cu tot felul de minuni, dar totuși e clar că îl atrage și sexul normal, e destul de activ. Îmi scutur repede capul, la ce mă pot gândi în momente de genul, cobor repede scările și pot spune că am simțit o ușurare enormă când am auzit zgomote din bucătărie. Poate că ar fi tentant să-i reamenajez casa, însă este de o mie de ori mai bine să știu că nu mi-a dat țeapă și odată ce s-a culcat cu mine a trecut la următoarea.
Intru ușor în bucătărie, mirosul de cafea îmi învăluie nările, Luke stă pe un scaun sorbind dintr-o ceașcă aburindă de cafea. Deși cred că am mai fost în bucătăria lui nu-mi amintesc să fi băgat prea tare de seamă cum este amenajată. Este modernă, foarte modernă, culorile alb și negru predominând, gresia este neagră, pe când faința este atât albă cat și neagră dând senzația unei imense table de șah. Mobilierul este la fel, menținându-se echilibrul, un dulap este alb, unul negru, frigiderul este negru, până și plita electrică este neagră, din sticlă, singurul lucru din încăpere care face notă discordantă este ibricul de pe aragaz care este roșu, aburii încă ies, semn că Luke nu a făcut de mult cafeaua.
Stau în prag și aștept să văd cât timp îi va lua până mă va observa, masa la care stă este exact în mijlocul camerei, blatul fiind din marmură neagră, poate unora li s-ar părea ciudată bucătăria lui, insă mie mi se pare relaxantă, într-un final mă observă și Luke și zice:
-Bună dimineața, soare! De cât timp stai acolo?
Lasă hârtiile pe care le avea împreună cu cana de cafea și vine spre mine, simt cum inima mi-o ia la goană și aproape că-mi vine să răsuflu ușurată că nu se comportă diferit sau ceva. Luke mă ia în brațe și mă sărută pe frunte, probabil simte ca e ceva în neregulă pentru că zice:
-Hei, e totul în regulă?
-Da.
Mint și se pare că și Luke știe asta pentru că mă ia de mână și mă trage după el la masă.
-Vorbesc serios, Hope, ce e?
-Nu am nimic, pe bune!
Luke își trece o mână prin păr și oftează după care îmi face semn să mă așez.
-Vrei cafea?
Dau din cap în semn afirmativ și el se întoarce cu spatele, ia o ceașcă și înainte de a lua ibricul spune:
-Uite, Hope, legat de noapte trecută...
Asta e, o să-mi zică că s-a distrat noaptea trecută și că am fost doar o aventură. Cât de proastă am putut sa fiu să cred că el chiar ar simți ceva pentru mine? Vreau să-i strig în față că e un nemernic, însă în loc de asta îmi mușc obrazul și continui să-l ascult.
-... dacă cumva ai vreun regret pentru naoptea trecută aș vrea să știu.
Stai! Ce tocmai a zis? Nu pot să cred că aproape îi strigam că e un nemernic.
-Ce?
-M-ai auzit, Hope.
-Da, dar nu-mi vine să cred că tu ai zis așa ceva sau că măcar ți-a trecut așa ceva prin cap.
-Atunci care e problema?
E rândul meu să oftez și să încep să vorbesc, dar nu înainte de a mă ridica de la masă.
-Când nu te-am văzut dimineață în pat lângă mine am crezut că ai plecat, că mi-ai tras țeapă și că după asta o să faci mișto de mine sau că atunci când ne vom vedea te vei face că nu mă cunoști.
Luke amestecă două lingurițe de zahăr în cafeaua mea, însă nu și-a luat nicio secundă privirea de pe chipul meu, părea cu adevărat surprins de ceea ce îi spuneam. În momentul în care am terminat de vorbit Luke a venit spre mine, a lăsat cana pe masă și s-a poziționat în spatele meu, punându-și mâinile îm jurul taliei mele, trăgându-mă mai aproape de el. Aș minți dacă aș spune că nu-mi place cum stăm acum, să-l simt atât de aproape de mine, să-i pot simți mirosul, mi-ar plăcea să rămânem așa la infinit, însă Luke rupe tăcerea: