52. Labirintul

2.6K 166 76
                                    

Luke mă ține strâns la pieptul lui în timp ce îmi șoptește că totul o să fie bine, dar el habar n-are de ce eu sunt atât de dărmată în acest moment și oricum ce pisici caută aici?
Mă smucesc din îmbrățișare și Luke se uită confuz la mine.
-Ce cauți aici?
Îi spun pe un ton cât se poate de rece si iritat.
-Pe bune, Hope? Acum cinsprezece secunde boceai în brațele mele și acum mai ai puțin și mă dai afară din cameră. Ce-i cu tine?
-Nu aș fi bocit în brațele tale dacă nu veneai neanuțat aici, în Los Angeles, plus că nu te-a pus nimeni să mă iei în brațe!
-Serios? Ce trebuia să fac? Să trec pe lângă tine nepăsător și să mă întorc când îți trecea? Nu pot face asta, îmi pasă de tine! 
Pufnesc la auzul cuvintelor sale și nu mă pot abține să nu-i răspund cu o replică plină de venin:
-Ce convenabil pentru tine, după ce te-ai comportat ca un măgar ultima dată, spunându-mi să nu mă mai cred atât de importantă fiindcă nu sunt, acum îmi spui că-ți pasă de mine!
-Uite, îmi pare rău pentru ce am zis atunci, am fost un dobitoc, unul foarte mare, nu am gândit când am zis aia, dar îmi pare rău...
Îl întrerup din pledoarie:
-De parcă tu gândești vreodată! Crezi că dacă vii aici și îți ceri scuze totul e rezolvat? M-au jignit și rănit cuvintele tale!
-Știu și regret nespus, crede-mă dracului că mi-a fost dor de tine, m-am gândit mereu la tine.
-Minciuni de astea să-i spui cui te crede.
Deși mintea mea era sigură că el îmi vinde gogoși, ceva din mine se înmuia cu fiecare cuvânt spus de el.
-Doamne, Hope, crezi că dacă erau minciuni mai veneam până în Los Angeles? Puteam aștepta până te întorci, dar n-am putut rezista fără tine.
Dacă mai ascult mult îi voi sări direct în brațe și nu vreau asta, trebuie să acționez rapid, nu vreau să creadă că sunt ca o păpușă de cârpă în mâinile sale.
-Ai terminat? Acum te rog sa ieși dracului din camera mea și poate chiar să pleci de tot.
Acum Luke e șocat de-a binelea.
-Vorbesc cumva chineză și nu știu eu? Ce mai aștepți? Ieși afară!
Luke nu se clintește așa că iau atitudine, mă duc în spatele lui și încep să îl împing, dar e greu animalul ăsta. Într-un final reușesc să-l clintesc din loc, dar cred că asta a fost datorită lui și exact când am ajuns la ușă s-a întors și s-a aruncat asupra buzelor mele, fără niciun avertisment, aș minți dacă aș spune ca nu-mi place, buzele mele i-au dus dorul buzelor lui moi și catifelate, Doamne, cât mi-au lipsit. Dar din nou, trebuie să-mi revin, încep să îl pocnesc cu mâinile în umeri, dar se pare că nu renunță și nici buzele mele nu prea mă ajută. Într-un final Luke se desprinde din sărut, iar buzele mele regretă acest lucru. Dar trebuie să-mi revin, ridic palma dreaptă să-l pocnesc, dar mi-o prinde la timp, la fel face și cu cea stângă, apoi țâțâie din buze și zice:
-Ușor, Hope, nu fi așa agresivă când știm amândoi că îți place, ochii tăi și buzele te dau de gol, se vede cât de flămânde au fost după buzele mele și acum că au gustat din ele, nu poți nega că nu vor mai mult și ar fi păcat să nu le dăm ceea ce vor.
Și zicând acestea mă sărută din nou, nu mă mai împotrivesc, îmi pun brațele în jurul gâtului său în timp ce gurile noastre se sărută cu lăcomie. Își coboară mâna spre fundul meu și îl strânge în palmă, scot un geamăt involuntar și pot să-l simt cum rânjește, nenorocitul. Apoi mă pișcă, gem mai tare și Luke rânjește din nou, îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei sale și mă conduce către pat.

Jumătate de oră mai târziu Luke stă în pat cu  capul pe umărul meu. Acum o oră nu voiam să-l mai văd și acum tocmai m-am culcat cu el, Doamne, în ce m-am băgat? Totuși nebunul ăsta a venit până aici pentru mine. Luke spune ceva, nu știu dacă e conștient că sunt și eu aici, pare ceva mai mult pentru el, deși mi se adresează mie:

-Drace, ești ca un drog pentru mine, de fiecare dată când te am, în loc să mă satur, te vreau mai mult și tare mi-e frică de faptul că ești un drog fatal.

Mă compară cu un drog și eu nu știu ce să mai cred, trebuie să mă destind, mă dau jos din pat, Luke protestează, dar eu mă fac că nu-l aud, mă îndrept spre baie, trebuie să fac un duș, în momentul în care ajung în dreptul ușii mă întorc către el:

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 13, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Mysterious Love (Luke Hemmings)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum