Vă rog să ascultați melodia.
Se desprinde din sărut și se uită la mine cu una dintre cele mai blânde și sincere priviri pe care am văzut-o până acum la el și sunt viitor avocat deci știu clar când cineva e sincer sau nu. Vreau să spun ceva, însă nu găsesc nimic potrivit, orice aș încerca să spun nu-mi iese, cuvintele mi se opresc undeva prin gât și cu cât mă uit mai mult în ochii lui simt cum în stomacul meu se formează un roi de fluturi sau mai degrabă muște, cred că va trebui să fac rost de niște naftalină.
-Ce tot spui acolo?
Îl întreb făcând pe proasta, deși știu foarte bine ce i-am zis cu o seară înainte.
-Adică?
-De ce ai zis" și eu te plac"?
Începe să râdă și eu sunt tot mai nedumerită.
-Haide, Hope, știu că ești conștientă de ce ai zis aseară, mi-a luat ceva să mă asigur de asta, dar e clar că ții minte.
Încep să mă panichez și simt cum obrajii mei încep să se coloreze și nu e tocmai în avantajul meu faptul că Luke e deasupra mea.
-Ai rămas fară cuvinte?
-Păi e-eu...
Fir-ar, urăsc când mă bâlbâi!
-Bine, fie, recunosc că am zis că te plac și că eu chiar simt acest lucru, mulțumit?
-Foarte!
Rânjește la mine în timp ce se ridică, se scutură de zăpadă și apoi îmi întinde mâna dreaptă, mă uit suspicios la ea și el zice:
-Promit că nu te arunc înapoi în zăpadă.
De fapt nu mă gândeam că m-ar arunca în zăpadă, mă miră faptul că mă ajută să mă ridic, îi prind mâna si mă ridic, mă scutur de zăpadă și între noi se așterne o tăcere mormântală. Acum că știm ce simțim unul pentru altul nu știu ce să zic, ce se va întâmpla cu noi? Vreau oare o relație cu Luke? Eu sunt cu Liam, totul e atât de confuz, în inima mea e un amalgam de sentimente și eu nu știu dacă le pot face față. Mi-e frică să nu ajung cu inima frântă, în relația cu Liam era totul simplu, dar Luke e imprevizibil și nu știu dacă pot face față la așa ceva.
-Acum ce facem?
Vocea mea sună mai mult ca o șoaptă și răspunsul lui se aude la fel de încet.
-Nu știu.
În momentul următor suntem salvați de la o discuție stânjenitoare de către bunica:
-Copii, e frig, haideți în casă!
Intrăm în casă și nu știu de ce, dar sunt suntă la sută sigură că bunica a văzut ce am făcut noi mai devreme. Ne trimite în living să ne încălzim în timp ce ea s-a dus să facă niște ciocolată caldă.
-Ce i-ai făcut?
-Cui?
-Bunicii, de ce te simpatizează așa tare?
-Nu știu, poate pentru că sunt irezistibil! Chiar tu ai recunoscut-o mai devreme!
-Mai taci, nu am zis niciodată așa ceva!
-Dar o gândești!
-De fapt gândesc că ești un prost!
Se pregătește să-mi dea o replică pe care el o consideră deșteptă, dar e de fapt o tâmpenie, însă chiar atunci intră bunica cu două căni de ciocolată caldă aburind, le așează pe masă și spune:
CITEȘTI
Mysterious Love (Luke Hemmings)
FanfictionO singură privire i-a dat viața peste cap, o singură întâlnire a făcut-o să nu și-l poată scoate din cap și fiecare întâlnire dintre ei o face să fie atrasă de el din ce în ce mai mult.
