Mysterious Love (Luke Hemmings)

47. Casă dulce casă

Privesc prin geamul taxiului la orașul meu natal, nu pare schimbat deloc, la fel de zgomotos și de aglomerat, plin cu oameni gata de distracție și oameni care nu-și văd capul de treabă. Însă eu m-am schimbat foarte mult și aș putea spune că în bine, nu mai sunt fata care era gata oricând de o distracție fără să-i pese de consecințe, fata care voia doar să se distreze, căreia nu-i păsa de viitorul ei, unii mă considerau destrăbălată sau târfuliță și aș minți dacă aș spune că nu aveau dreptate, doar că sunt de părere că nu era treaba lor ce făceam eu. Până la Christophor nu am avut relații de durată, cele mai multe erau de vreo lună, maxim două, erau mai mult aventuri, mi-am pierdut virginitatea puțin după ce am împlinit vârstă de 16 ani, regret acest lucru, eram doar de trei săptămâni cu persoana respectivă, însă nu-mi păsase, nici măcar nu-mi plăcuse cine știe ce de el, era un puști doar cu un an mai mare decât mine, tot copil de bani gata, l-am întâlnit la una dintre petrecerile alea plictisitoare unde mă târâiau părinții și el părea la fel de plictisit când l-am întâlnit, sincer, acum nici măcar nu-mi amintesc cum îl cheamă, iar imaginea lui mi-o amintesc vag de tot, dar nu-mi pasă, e doar o umbră din trecutul meu. 

Întâlnirea cu Christophor avea să-mi schimbe viața radical, nu pot zice că Chris era genul ăla de băiat bun și eu fata rea și m-a schimbat, nu, amândoi eram la fel, doi nebuni care iubeau viața și distracția, doar că el nu era din același mediu ca al meu, ca să zic așa. Nu voi uita niciodată seara în care l-am întâlnit, era o petrecere care părea la fel ca toate celelalte, mă rog, nu chiar ca celelalte pentru că nu era o petrecere din mediul nostru, mai erau câteva luni și împlineam 18 ani.

*Flashback*

-Ești sigură că e în regulă să fim la petrecerea asta?

O întreb pe Diana în timp ce examinez în grabă camera aglomerată în care ne aflăm.

-Da, uite, știu că persoanele astea sunt puțin mai mari decât noi, dar o să fie super mișto. Pe bune, nu te-ai săturat de tipi, mai bine spus copii de bani gata care au mai multe fițe decât tine?

-Puțin, bine, puțin mai mult.

-Păi? E ocazia perfectă să avem o aventură cu un tip mai dur decât puștii cu care suntem obișnuite.

Râd la spusele ei, își dorește atât de mult o aventură cu cineva mai periculos sau cel puțin așa spune ea, i-am zis că dacă cumva mă sună la miezul nopții și mă roagă să o scot din închisoare că a făcut cine știe ce, nu și-a găsit persoana potrivită.

-Ți-am zis deja că nu te voi scoate din închisoare.

-Știu, știu, dar sunt suficientă de matură ca să știu ce e bine și ce nu.

-Ai 17 ani, nu știi nimic!

-Poate ai dreptate, dar totuși știu ceva, în seara asta mă voi distra!

Și spunând acestea pleacă de lângă mine și se strecoară prin mulțimea de oameni, dispărând de tot din raza mea vizuală. Perfect! Am rămas singură într-o casă plină cu necunoscuți, mulțumesc frumos, Diana!

Hotărăsc că nu e bine să stau în mijlocul încăperii așa că mă dau mai într-o parte și mă sprijin de un perete, analizând persoanele din cameră, deși sunt o persoană destul de sociabilă, de fapt nu chiar, dar totuși pot duce o conversație, acum nu cred că voi socializa prea mult, nu cunosc pe nimeni de aici și unele chipuri pe care le-am văzut mă cam sperie.

După cinci minute în care am sperat că Diana va apărea din nou părăsesc și eu camera mult prea zgomotoasă și mă duc spre bucătărie, trebuie să beau ceva, după cum bănuiam, nu prea am ce alege, nu este nimic cu alcool în afară de bere deci probabil în seara asta voi bea doar suc, o premieră pentru mine. După ce îmi torn băutura într-un pahar și mă strecor pe lângă doi care se pare că nu-și dau seama că mai sunt oameni în bucătărie, îmi vine să le strig să-și ia o cameră, dar nu vreau să atrag atențiea aspura mea, cum zicea și Diana, tipii ăștia nu sunt ca cei din anturajul nostru, tipii ăștia chiar par periculoși.