Deci nu mă lasă să pun imaginea prima așa că o să vă rog să ascultați melodia și dacă se termină să dați replay și este și un gif, o să vă rog să dați pe săgetuță și să vă uitați la el, acum lectură plăcută.
Pare bulversat de gestul meu, poate și puțin șocat, însă se conformează repede și îmi răspunde la sărut, buzele sale catifelate le masează pe ale mele, continuăm așa vreun minut până ce el se desprinde, gem în semn de protest în timp ce el se uită la mine cu o privire amuzată și spune:
-Hope, ești bine? Ai luat ceva?
-Ești prost!
-De ce?
-Eu vin la tine, îți sar în brațe, te sărut și tu mă întrebi dacă sunt bine? Păi măi omule țin să te anunț că nu am mai fost atât de bine de mult timp așa că mie mi-ar plăcea să te mai sărut, dar dacă tu nu vrei pot să plec.
-Nu, nu, n-am zis asta, se apropie de mine și-mi dă un sărut scurt după care continuă, îmi place atitudinea ta, nu prea te caracterizează, în general ești mai scorpie.
-Ai face bine să vezi ce spui, altfel s-ar putea să revin la atitudinea mea de scorpie.
-Bine, am înțeles, șefa!
Spune și eu încep să râd, îngropându-mi fața în umărul său.
-Hope, nu vrei să-ți dai haina jos?
-Pervers mai ești, am zis că vreau să te sărut, nu să te fut!
-Hope, mă refeream la palton.
-A..., ăla, da, ar merge.
Trebuie să recunosc că mi-ar fi plăcut să se refere la rochie, sunt puțin cam euforică, nu știu dacă e din cauza cerții de mai devreme cu mama sau pentru că eu chiar îmi doresc ca asta să se întâmple.
-Hope...
-Ce mai e acum?
-Nu te dai jos pentru a-ți putea da haina?
-Nu! Descurcă-te!
Îi arunc o privire autoritară, însă zâmbetul nu-mi părăsește nicio secundă fața. Încerc să-mi pun mai bine picioarele în jurul său în timp ce el cu o mână mă ține și cu alta se chinuie să-mi desfacă nasturii.
-Ce-mi faci tu mie!
Nu zic nimic, mă uit la el cum reușește să-mi desfacă și ultimul nasture și nu mă pot abține să nu râd, îmi iau mâinile de pe gâtul său și le las ușor pe lângă trup, trage de prima mânecă și apoi de următoare, paltonul cade ușor la pământ și eu din nou nu mă pot abține din râs , nici eu nu înțeleg ce e cu mine, e o stare greu de explicat, în ciuda faptului că acum vreo jumătate de oră muream de nervi din cauza alor mei și a tipului ăla Reece, numai gândul la ei mă înfurie, însă trebuie să mă relaxez, sunt aici cu Luke, iar zâmbetul său e superb, el e superb, se pare că m-am cam îndrăgostit de cretinul ăsta care zâmbește la mine, sper că și el simte la fel pentru că altfel cel mai probabil mi-aș omorî sentimentele cu sânge rece și apoi m-aș călugări, nu cred că inima mea e în stare să mai primească un astfel de șoc.
-Nu vrei să-ți iei haina de pe jos?
-Nu, las-o acolo!
Și zicându-i acestea îmi plasez din nou mâinile în jurul gâtului său și îl trag într-un sărut, îmi răspunde și simt cum în mine se află milioane de fluturi, se desprinde și îmi așează picioarele mai bine, în acel moment rochia mea se ridică puțin și iese la iveală o bucățică din ciorapii mei cu portjartier, nu știu de ce mi-am luat ciorapi din ăștia, doar mi s-a părut că arată mai bine. Luke își plimbă mirat privirea, când la mine când la ciorapii mei, se apropie de mine și spune:
CITEȘTI
Mysterious Love (Luke Hemmings)
FanficO singură privire i-a dat viața peste cap, o singură întâlnire a făcut-o să nu și-l poată scoate din cap și fiecare întâlnire dintre ei o face să fie atrasă de el din ce în ce mai mult.
