Deodata vad cum niste asistente medicale vin si imi fac o injectie iar somnul pune stăpânire pe mine.
~O zi mai tarziu*
Debby'Pov:
O luminita nu ma lasa sa dorm,deschid un ochi si cand ma uit in jurul meu raman socata.
Eu sunt internata intr-un spital?
Oh Doamne! Ce s-a intamplat cu mine?
Zayn...unde e Zayn? Iar nu-l vad pe aici. Ma ridic din pat si ma tarasc pana la usa,cand il vad pe Louis.
Ma uit urat la el si ii zic.
-Monstrule,ce cauţi aici? *răsuflănd greu.*
-Debby,asculta-ma. Spune prinzându-mi mana in a lui.
-Nu. Nu e destul cat m-ai chinuit? Spune-mi?
-Debby,eu n-am facut nimic.
-Ba ai facut, si trebuie sa ma asigur ca vei fi aspru pedepsit. POLIŢIA. ŢIP.
ilImediat niste ofiţeri îşi fac apariţia.
-Domnule,arestaţi-l va rog. Spun împreunând mâinile.
acel ofiţer ma ia de mana si il ia si pe Louis si ne trânteste pe amandoi intr-o camera.
-Deci, Louis ai de gand se îi zici adevarul? Intreaba ofiţerul.
-Da,vreau. Debyy... Nu ti-am zis niciodată...
-Ca eşti un monstru? Mârâie Debby.
-Nu. Eu am un frate geamăn pe nume Lucas. E bolnav mintal,e maniac,are multe probleme si el va facut rau,nu eu. Tu ai fost cu el de cand ti-a zis că are bani pentru Hawaii,iar eu am fost inchis in camera lui in tot acest timp. Mama a crezut ca a murit dar nu...el s-a alăturat unei bande care ucide tot ce prinde.
-Nu pot să cred. Doamne!Louis vino aici. *îi dau o îmbrăţişare, apoi il plesnesc*
-De ce ai facut-o? Întreabă Louis frecandu-si obrazul.
-Pentru că intr-un fel, ai meritat aceasta palmă. De ce nu m-ai sunat?
-Debby,nu am avut nimic in camera,nici calculator,nici mobil,nimic. Mai aveam putin si muream de foame acolo.
-Oh,bine,înţeleg. Zayn??? Unde e? Ţip bătând cu pumnul in perete.
-E la terapie intensivă. Se lupta pentru viata lui. Spune pe un ton mai jos.
-DOAMNE! Nuuuu. Te rog,nu mi-l lua. Spun plangand in hohote, apoi deschid uşa si verific toate camerele din spital sperând să-l gasesc pe Zayn.
O asistenta ma vede si imi zice ca e sus la etajul 6.
Liftul nu se mai deschidea, asa ca urc pe scări si in final ajung in salonul lui.
Era foarte palid la faţă,avea ceva care acoperea rănile făcute de geamanul lui Louis. Ma apropi de faţă lui si il mângâi uşor.
-Zayn? Raspunde-mi te rog. Zayn? Spun, izbucnind in plâns.
Numai e sunt de vină,dacă nu plecam in graba pentru a o vedea pe bunica-mea,tu nu erai in starea asta. Ahh. Ia-mă pe mine Dumnezeule. Eu nu merit sa traiesc...sunt foarte ghinionista.
#OMG CREDEAM CA NU VOI MAI POSTA CAPITOLUL ĂSTA, AZI.
Scuzati-mi greşelile,o sa editez.
CITEȘTI
VideoChat
Fanfiction"Nu trebuie sa faci asta...te voi ajuta eu cu banii, dar te rog nu mai face asta" " "Eu nu vreau sa depind de nimeni...si ce îți pasă ţie?" "Imi pasă" ATENTIE!! Cartea nu este încă editată complet, conţine unele greseli gramaticale sau de ortografi...
