VideoChat

Capitolul-27-

-Louis,taci si condu mai repede.

***

Ajunsi la spital,eu imi arunc haina de pe mine si ma duc direct la prima asistenta care imi iese in cale.

-Hei,ma puteti ajuta si pe mine cu ceva?

-Da,spune-ti va rog. imi raspunde, asistenta parand speriata.

-Uhm...as vrea sa fac o ecografie.

-Pai,veniti dupa mine.

O urmez si ajungem intr-un salon care cam imi dadea fiori,Louis astepta pe hol,cred,habar n-am,am fugit asa de  repede incat nici nu mai stiu unde e.

-Intindeti-va. Imi spune asistenta. Il voi chema pe doctor.

Dupa 2 minute isi face aparitia si doctorul iar acesta vine si incepe sa se uite la mine,imi pune cateva intrebari despre sarcina iar apoi isi face treaba iar eu priveam acel televizor sau calculator micut.

Parea ca e ceva,dar nu stiu ce. Fetita sau baietel. Oare ce o fii?

~dupa cateva minute~

Eram singura in salon si ma mangaiam pe burtica.

Louis isi baga capul pe usa si imi zice daca poate sa intre iar eu dau din cap aprobator.

-Debby,cum e?

-Cum sa fie? Habar n-am. Il astept pe doctor .

-Aa,uite ca doctorul a sosit,eu o sa ies pe hol. Spune, iesind pe usa.

-Deci,D-ra Winston, aveti un baietel.

-Serios?

-Da,chiar aveti un baietel,dar trebuie sa aveti mare grija,in ultimele zile l-ati cam neglijat.

-Sigur ca voi avea grija,dar vreau sa stiu ceva.

-Spune-ti.

-Aici am o mostra de sange a iubitului meu,vreau sa stiu daca se potriveste cu cea a copilului.

-Bine,da-mi-o incoace,acum ridicati-va. Puteti sa plecati acasa.

-Cnd voi afla daca e copilul meu si al lui?

-Maine,am o gramada de treburi de rezolvat.

De mostra asta ma voi acupa in seara asta,iar maine puteti sa veniti.

-Bine,multumesc.

-N-aveti pentru ce.

Ies din salon si îi spun lui Louis ce am facut, apoi ne urcam in masina lui si pornim spre casa.

~Acasa~

Aveam pofta de capsuni,caut prin frigider si gasesc cateva,le iau si incep sa le savurez.

-Iti plac capsunile? Spune Louis .

-Da,imi plac. Dar nu stiu de ce acum imi plac si mai mult.

-Iti spun eu,pentru ca esti insarcinata.

-Oh,da,uitasem.

-Deci,ai de gand sa-mi spui ce te-a motivat sa faci o ecografie asa dintr-o data...sau...

-N-ai sa ma crezi. Spun luând o gură de  lapte.

-Ba da,spune-mi.

-Bine,eu am fost la o femeie si i-am cerut sa ma ajute sa fac avort, ia ea... bineinteles ca a refuzat din prima, dar apoi am facut-o sa fie de acord.
O sunase cineva si îi  spusese ca are o urgenta iar ea mi-a zis sa ma intind si sa o astept, si cat am asteptat-o,am avut un vis. 

-Ce-ai facut? Doamne! Debby,credeam ca n-ai sa incerci sa faci asta,unde a fost femeia aia pe care o angajasem sa stea cu tine? Intreaba nervos.

-Louis,taci si lasa-ma sa iti zic. Deci,in vis a aparut Zayn si un baietel micut iar el a inceput sa planga si sa spuna ca nu vrea sa moara, iar Zayn se indeparta din ce in ce mai mult de mine, si  cand m-am trezit mi-am dat seama ca s-ar putea sa fac o greseala.

-Doamne! Bine ca ai avut acest vis ca altfel erai moarta si tu si copilul. Cum naiba sa faci avort la 4 luni? Tu esti in toate mintile?

-Acum sunt. Spun seriosa.

-Maine mergem la control,nu? 

-Da,mergem, si la Zayn. 

-Bine,acum culca-te,e deja tarziu.

***A doua zi***

Ma imbrac repede cu ceva mai larg,burtica mea se cam vedea si nu prea imi placea.

Louis era deja in masina,ma striga iar eu fug spre el.

Eram in masina si brusc imi amintesc tot ce mi s-a intamplat in ultimele luni iar lacrimile imi curgeau ca la robinet,atunci Louis opreste masina si ma intreaba ce am iar eu ii zic ca nimic dar el tot continua sa ma intrebe.

-Debby,spune-mi,ce ai? De ce plangi?

-N-am nimic,Louis,uita-te inainte si condu.

-Nu o sa mai conduc daca nu imi zice ce ai. Spune nervos.

-Bine,uite toate momentele bune si rele petrecute alaturi de Zayn mi se difuzeaza in minte.

-Stiu ca e greu,Debby. Spune stergandu-mi lacrimile cu mana lui.

In momentul asta ma opresc din plans si ma uit inainte,imi spun singura ca vreau sa fiu tare,dar nu mai pot,chiar deloc. De cate ori apare un strop de fericire,apare si un strop de tristete.

~La spital~

Doctorul ne astepta cu rezultatul. Ne arata hartiile si acolo scria clar ca Zayn e tatal copilului meu. Dintr-o data incep sa tip de fericire iar o lacrima se scurge iar pe obrazul meu.

-Ti-am zis eu,Debby,ti-am zis. Spune Louis luandu-ma in brate.

-Da,Louis. Sunt foarte fericita acum,cand o sa afle Zayn o sa sara in sus de fericire. 

-O sa se imbete chiar. Spune Louis razand.

-Dar,el e in coma. Spun, si dintr-o data cad jos.

-Debby? Deschide ochii,ce-ai patit? Striga Louis la mine disperat.

-Oh,Louis. Scuze,cred ca am ametit. Zayn e in coma,in coma. Nu va putea sa aiba grija de mine in tot acest timp,Louis,nu va putea. Spun in timp ce plang.

-Debby,el va iesi,nu iti face griji,cu siguranta va iesi.  Si eu sunt aici,voi avea eu grija de tine.

-Stiu ca vei avea grija de mine,dar daca nu e el,degeaba mai traiesc si eu.

-Debby,ai incredere in mine,el va iesi din coma.

-O sa plec.

-Unde? Debby,stai!

#Hey lume♥

Am reusit si eu in sfarsit sa postez. Hehe.

Imi cer scuze pentru greseli,daca sunt,o sa editez cand voi avea timp.

Apropo,am uitat sa va zic ceva...ieri am inceput o noua carte,'Not Real',tot cu Zayn,daca puteti trece si pe acolo cu o mica parere m-ati face foarte fericita♥