In timp ce eu si Zayn ne contraziceam,mama lui isi face aparitia cu bagajele noastra in spatele ei.
-Hmm,pot sa va intrerup? Zice ea pe un ton mai jos.
-Sigur,se mai pune problema. Raspund eu uitandu-ma la Zayn.
-Deci in primul rand vreau sa imi zici, de ce ai plecat asa dintr-o data de la masa? Ca micutul meu Zayn a zis ca eu sunt de vina. Spune părând îngrijorata.
-Ce? Asa i-ai zis? Spun uitandu-ma urat la Zayn.
-Nu,adica da. Dar lasa,mama sa stii ca eu nu mai sunt micut.
-Pentru mine esti,asa ca taci din gura. Îi răspunde mai autoritara.
-O..k. Spune el uitandu-se speriat la mama lui.
-Sa lasam astea. In al doilea rand,v-am facut bagajele. Pregatiti-va. Ne spune sarutandu-ne pe amandoi.
-Oh,dar nu trebuia. Le puteam face eu,mama.
-Debby,sa nu te aud.Tu esti insarcinata,trebuie sa ai grija. Spune mangaindu-mi burtica.
-Mama,Mama.
-Ce e,Zayn? Spune plictisita.
-Te iubesc. Ii zice sarindu-i in brate.
-Ha...si ziceai sa nu-ti mai spun micut. Spune mangaindu-i fruntea.
-Da,mama,dar nu in fata viitoarei mele sotii.
-Eu nu ma supar si nici nu rad,sa stii. Spun chicotind.
-Dar acum ce faci? Mă intreaba serios.
-Nimic,cred ca am sughitat. Ii raspund uitandu-ma pe tavan.
-Ciudat,sughitul tau e asemanator cu rasul, ciudat...dar si interesant.
**
Eram in masina,doar eu si cu Zayn,adica si cu Austin.
Voiam sa vad privelistea de afara asa ca imi bag capul pe geam.
Zayn ma vede si incepe sa tipe.
-BAGA-L INAUNTRU,ACUM.
-Okay, ce naiba ai?
-Scuze ca am tipat,imi spune razand. Dar nu vreau sa racesti, atata tot.
-Oh,Zayn. Nu mai iti face atatea griji. Îi zic, cuprinzandu-i mana.
-Bine,iubire. Spune el linistit sarutandu-ma.
Soferul porneste radioul.
DIN NOU,ACEA BANDA UCIGASA RAPESTE FETE SI LE TORTUREAZA PANA RAMAN FARA SUFLARE. LUMEA ZICE CA VREA SA SE RAZBUNE DAR PE CINE...NIMENI NU STIE.
-OPRESTE-L! Tip astupandu-mi urechile cu palmele. S-au intors,Zayn,s-au intors.
-Debby,ce ai ? Spune uitandu-se speriat la mine.
-Nimic,n-am nimic. Ii raspund serioasa.
-Cum sa n-ai nimic? Tocmai ce ai tipat.
-Bine,am ceva. Dar nu stiu ce. Cred ca inca nu m-am vindecat.
-Nu inteleg... spune el nedumerit.
-Am nevoie de un psiholog,Zayn. Spun vaitandu-ma.
-De ce nu mi-ai spus asta inainte?
-N-am vrut sa te supar. Si oricum, i-am spus lui Louis,dar el ma cam crede nebuna.
-Si tu crezi ca si eu o sa te cred nebuna?
-Da,asa cred.
-Ei bine,crezi gresit. Deci fara deci,cand ajungem in Hawaii primul lucru pe care o sa-l facem e sa-ti gasesc un psiholog bun.
-Dar...
-Niciun "dar". Inchide ochii si adormi pe mine,mai avem ceva pana ajungem.
Fac cum zice el si adorm imediat gandindu-ma la el si fiul nostru.
#Pam-pam-pam.
Nu mai am idei,adica am da nu stiu cu care sa incep:)) De aceea e cam scurt. (:
Am vazut in comentariile de la capitolul anterior ca ar trebui sa fac un capitol in care ea sa implineasca 18 ani si da,aveti dreptate,de aceea m-am hotarat ca in capitolul 35 sau 36 ca ea sa implineasca 18 ani.
Cine vrea dedicatie?♥
Scuzati-mi greselile,o sa editez :)
CITEȘTI
VideoChat
Fanfiction"Nu trebuie sa faci asta...te voi ajuta eu cu banii, dar te rog nu mai face asta" " "Eu nu vreau sa depind de nimeni...si ce îți pasă ţie?" "Imi pasă" ATENTIE!! Cartea nu este încă editată complet, conţine unele greseli gramaticale sau de ortografi...
