Îmi pare atât de rău că nu am mai postat în ultima vreme, dar sincer, nu am avut de pe ce să-l scriu,însă acum am. Haaah, i think.
Vreau să vă spun că vor mai fi doar câteva capitole iar apoi voi încheia cartea, dar nu vă face griji, "poate" voi veni şi cu a doua carte sau idk,deşi cred că nu o s-o citiţi, am văzut că a mai scăzut din cititori, şi nu cred că o va mai citi cineva:(
Pare rău pentru greşeli,o să editez cartea, după ce o voi finaliza.
În fine, lectură plăcută!
Lysm ❤
Debby'Pov:
Nu mă puteam ridica din acel pat, mă simţeam aşa, nu ştiu, altfel,parcă zici că eram "umflată".
Reuşesc să mă privesc, să-mi privesc corpul care era aşa de diferit. Sânii mei erau atât de mari, foarte mari, mă dureau îngrozitor. Fundul îmi era mai mare ca al cântăreţei Nicki Minaj. Acum ştiu ce vor să-mi facă aceste animale.
Mă întrerupe din gândurile mele, acel rău,acel intoxicat cu răutate, numit Lucas,spunându-mi că masa e gata.
E ironic cu mine, presupun.
Cum dracu? După tot ce mi-a făcut, el pur şi simplu vine la mine şi mă cheamă la masă? Bine, dacă asta vrea el, aşa să fie,sunt moartă de foame şi chiar nu aş mai vrea să mai leşin încă o dată.
Trebuie să evadez de aici, şi cât mai repede.
*****
Eram la masă, exact aşa cum a vrut Lucas.
— Ce se întâmplă? Întreb fără a încerca să-mi ascund panica din voce. Ar fi trebuit să nu vin aici, deşi mi-e cam foame.
Lucas părea concentrat în continuare asupra Vanessei, care punea pe masă o pastă albicioasă.
Sper s-o mănânce doar ea, şi să-i stea în gât. — am spus în gândul meu—
— Schimbare de plan. A spus Lucas deodată, ridicându-se de pe scaun.
— Cum adică? Îl întreabă Vanessa.
Eu doar priveam scena.
—Trebuie să plecăm de aici cât mai repede, vorbesc serios. Îi şopteşte la ureche,Vanessei.
— Eşti nebun? Încă nu am terminat cu ea. A spus uitandu-se la mine.
— Vom termina chiar acum, spune Lucas pe un ton mult mai tare.
Senzaţia de greaţă— cu care, din nefericire, am început să mă obişnuiesc— pune stăpânire pe stomacul meu.
— Vreau să mănânc! Am spus eu intrerupându-i.
— Mai taci! Târfuliţă mică ce eşti. A spus, Vanessa, forţându-mă să mănânc acea pastă.
N-am avut de ales,am mâncat-o.
Avea un gust aşa de ciudat, nu îmi mai simţeam buzele, limba, toată gura mea era amorţită.
Nu mai puteam scoate nici un cuvânt.
Mă ridic de pe scaun, încercând să găsesc un pix şi o foaie, dar în zadar. Se pare că aceste animale nu ştiu ce e aia pix şi foaie.
CITEȘTI
VideoChat
Fanfiction"Nu trebuie sa faci asta...te voi ajuta eu cu banii, dar te rog nu mai face asta" " "Eu nu vreau sa depind de nimeni...si ce îți pasă ţie?" "Imi pasă" ATENTIE!! Cartea nu este încă editată complet, conţine unele greseli gramaticale sau de ortografi...
