Hope pov.:
Stiam ca alta cale de scapare nu aveam . Puteam doar sa astept momentul oportun in care sa aflu de la nenorocit ceea ce aveam nevoie . Apartamentul imi era inconjurat de schite , de creioane tocite , pixuri roase la capete , chistoace de tigari , aerul fiind imbaxit . Dar sincer , nu aveam nici cea mai mica intentie sa deschid vre-un geam . Incercam sa ma calmez plimbandu-ma ca un leu in cusca si incercand sa reevaluez fiecare miscare , fiecare lucru prost care ar putea iesi daca facem un pas gresit . Incercat , bine spus . Incerc , dar nu imi iese pentru ca un anumit brunet cu ochi albastrii inca ma priveste in mintea mea . Este acolo , in capul meu , asteptand de asemenea si el sa ma incolteasca , pangarindu-ma cu intunericul sau . Realizez ca nu mai am nici o sansa de gandire . Dar am realizat mult prea tarziu . Nu am iesit din casa de patru zile , nu am mai mancat , nu am mai baut . Dar chiar nu pot da inapoi . Nu sunt lasa , asa ca nu voi pleca cu coada intre picioare .
Ajung fara sa realizez in fata oglinzii si abia acum constat cat de obosita sunt . Pungi vinetii si-au facut culcusul sub ochii mei in timp ce albul lor este acum patat de mici venisoare sangerii care sunt gata in orice moment sa explodeze . Pupilele imi sunt dilatate la maxim , culoarea de coniac mostenita de la tata fiind aproape insesizabila . Sunt obosita , asta este clar . Iar trupul meu nu va mai asculta nici macar o comanda pana nu este complet odihnit . Am nevoie de somn , caci pana la urma , alta sansa nu mai am . Daca o pierd pe asta cine stie de cati ani voi mai avea nevoie pana sa mai reapuc vreo cale de razbunare . Am nevoie sa reusesc , am nevoie sa stiu ca el nu a murit degeaba . Si chiar nu conteaza ca ma priveste de sus si ca ma uraste . Vina din mine nu se poate controla .
Ajung cu pasi tarsaiti in patul din camera , aruncamdu-ma in el fara sa ma mai scimb , fara sa mai fac dus , fara sa mananc . Am nevoie de asta , am nevoie sa aflu ceea ce am cautat de atata timp . Sunt pe cale sa gasesc acul in carul cu fan . Pleoapele imi acopera lent vederea , iar eu nu ma pot impotrivi dominatiei lor . Nu mai am cum , nu mai detin vointa necesara .
...
Incaperea este prea intunecata . Imi pun mana dreapta pe fata fiind sigura ca masca imi este fixata perfect astfel incat sa nu cada . Strang in pumn pistolul din mana stanga incercand sa ma linistesc . La naiba , nu am facut in viata mea asa ceva , cum voi reusi fara destula pregatire . Dar acum nu mai pot da inapoi . Am fost de acord sa intru in lumea asta si nu am cum sa ma razgandesc .
Aud in spatele meu torsul unei masini , dar chiar nu sunt sigura daca sunt cei cu care trebuie sa fac schimbul . La dracu cu toate astea . Ma intorc cu o rotire lenta dar sigura , strangand manerul pistolului pana mi se albesc degetele , ducandu-mi mana sub jacheta unde mi se afla plicul cu dovezi . Dovezile ca acel complice le este mort . Inca nu am avut ocazia sa ii intalnesc pe cei care ma platesc , dar simt ca ceva rau sa va intampla . Intuitia imi spune asta , iar intuitia nu ma inseala .
- Ti-am spus sa nu aduci pe nimeni cu tine .O voce demonica se aude din intuneric , trupul celui care o detine aparand printre umbre , odata cu corpurile altor mafioti . Fata celui care ar trebui sa fie conducatorul lor este brazdata de cicatrici care inevitabil produc o stare de voma si de groaza simultan privotorului . Dar nu asta ma ingrozeste , ci trupul tarsait din mainile a doua gorile .
- Care a fost conventia noastra ?
Barbatul cu cicatrici ma priveste sadic si cu un ranjet care ii strabate chipul . Sunt mai mult ca sigura ca era o intrebare retorica , dar privirea imi fuge din nou spre Josh care se uita spre mine , de asemenea , cu spaima . Il pot vedea de aici cum tremura si cum ochii mai au putin si ii ies din orbite . De ce a venit , cum m-a gasit ?- Iti spun eu . Sa vi singura , Demonica .
Pentru a nu mai inrautatii lucrurile incerc cat de cat sa devin indiferenta . Dar chiar nu stiu daca voi reusi cu adevarat . Josh este aruncat la picioarele mele , observand ca este cu siguranata ranit si cu greu ma abtin sa nu ma aplec si sa il ajut .
CITEȘTI
Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II
ActionDar dacă a fost mereu invers? Dacă femeia este negrul din sufletul bărbatului și bărbatul este albul din sufletul femeii? Dacă era diferit de cum scria în cărți? Iubirile copilăriei s-au dus. „Nu am avut timp să îi spun cât de mult am ținut la el, n...