Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II

Nu vom putea rezista impreuna

Hope pov.:

Ranile fizice treceau de la un moment la altul . Dar cele din sufletul meu formau noi cicatrici . Doua zile . Atat timp a trecut de cand nu l-am mai vazut pe Damon , doua zile de cand cusatura a inceput sa mi se vindece , doua zile de cand caut informatii idioate despre renumitul Alexander Park . Dar asa cum ii spune si porecla , Sarpele , parca s-a ascuns in vreo gaura si nu mai vrea sa iasa . Am cautat tot ceea ce a fost cu putiinta , dar omul parca nici nu ar fi existat . Nimic . Dau ENTER , si ma anunta ca nu s-a gasit nici un rezultat cu privire la cautarile mele .

Oftez si inchid laptopul , intinzandu-mi mana dreapta spre noptiera pentru a-mi lua telefonul . Ultima oara cand l-am folosit a fost cand am vorbit cu tata . Ma intreb ce fac ai mei ? Dar mai mult ca sigur sunt ingrijorati ca naiba . Il pornesc totusi , asteptand ca ecranul sa se aprinda . Odata deblocat , sunt atacata de zeci de mesaje venite de la familia mea . O apelez prin urmare pe mama , care cred ca isi roade unghiile perfect pilite din vina stresului . Astept o secunda , doua , trei ... pana imi raspunde . Apoi :

- Alo , Hope ? Vocea ii era tremuranda .
- Hey mama . Cum te simti ?
- Cum ma simt ? ... Era sa fac stop cardiac pentru ca nu mi-ai raspuns .
- Scuze . Imi pare nespus de rau ca v-am facut asta . Dar ...
- Dar ce ? Ai idee cat am plans ? Era sa fac un atac de panica . Nu am mai avut porcariile astea de can ...
- Ai avut atacuri de panica ?
- Cateodata e normal . Stiu ca ma uitam la filme de groaza , apoi taicatu ma speria . Si tot el se injura cand ma vedea cu porcariile alea .
- Nu am stiut .
- Nici nu aveai cum .
- Si cum scapai de ele ?
- Nu puteam face asta singura . Doar tatal tau ma putea ajuta . Fie ca atacurile proveneau sau nu din vina lui , tot el era singurul care reusea sa ma linisteasca .
- Voi ce faceti ?
- Am fost foarte ingrijorati pentru tine . Si inca suntem . Unde esti ? Cand te intorci ? Peste aproape o saptamana este Craciunul .
- Sunt plecata pe alt continent . Nu pot veni decat peste inca trei zile . Prin urmare , voi fi la voi de Ajun . Nu pot risca sa iau avionul .
- De ce ai plecat ?
- Aveam nevoie sa fiu eu si cu ...

Cu Demonica . Eu si cu demonii mei interiori care ma distrug necrutator . Demoni pe care nimeni nu ii poate exorciza .

- Si cu mai cine ? Esti cu cineva , scumpo ?
- Nu . Aveam nevoie sa fiu un timp eu si cu mine . Atata tot .
- Hope , stiu ce inseamna sa pleci de langa ceu dragi . Din toata familia noastra , dintre toti oamenii , eu stiu cel mai bine cat de rau este sa ii parasesti pe cei pe care ii iubesti . Iti voi povesti odata , cand vei fi pregatita , sau cand vei dori sa afli . Dar tine bine minte si nu uita ce iti voi spune . Nu ii va durea pe cei parasiti atat de tare cand vei pleca , cat te va durea pe tine daca o faci . Noi vom suferi daca ne parasesti , dar tu va trebui sa te confrunti cu ceva mai rau decat iadul . Cu vointa ta . Iar asta te va distruge .
Procesam cuvintele mamei . Ma durea sa aflu ca cineva ma intelege , intr-un fel . Pentru ca nimeni , mai ales un inger ca mama mea nu merita sa sufere . Nici inainte , nici acum , nici niciodata .

- Voi incerca sa vin pana de Ajun . Nu va ingrijorati .
- Ia-ti tot timpul de care ai nevoie . Dar sa nu uiti , noi te vom astepta mereu . Noapte buna scumpo !
- Pa mama .

Ii inchid telefonul , oftand epuizata dupa conversatia cu mama , fie ea si scurta de zece minute . Familia mea nu merita sa sufere pentru greselile mele . Chiar nu merita . Vor fi indurerati dupa plecarea mea , apoi ma vor uri , in frunte cu Aaron . Merit in schimb toate aceste zvarcoliri ale sufletului . Merit sa fiu bantuita de sufletele victimelor , de vietiile pe care le-am luat . Nu am avut acest drept , si nici acum nu il am . Am primit atat de multa suferinta , am creat atatea strigate de agonie , incat acum nu cred ca mai pot simti altceva inafara de dezgust pentru propria persoana . Iar mama , tata si fratele neu nu merita sa planga si sa strige indurerati pentru intoarcerea mea .