Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II

Crudul adevăr

Cine vrea dedicație?

Gemu de durere și-și roti gâtul. Oasele îi pocniră imediat. Nici nu deschise ochii. Primul instinct fu acela de a-și duce palma la ceafă. Spatele o durea. Simțea un material, posibil tablă... patul pe care se afla. Mai mult ca sigur. Deschise ochii. Camera era ușor întunecată. Nemobilată. Un singur pat era așezat înăuntru, cel pe care stătea ea. 

Tot ce ținea minte era că intrase în birou. Apoi Burton se întoarse spre ea. Nici nu mai ținea minte ce spusese. Tot ce simțise fusese o binemeritată lovitură în ceafă. Apoi nimic. Negru. Nu mai văzuse, auzise sau simțise, nimic. O stare de teamă se implantă imediat în corpul ei. Inima începu să-i bubuie și stomacul să i se întoarcă pe dos. 

Își verifică fața. Masca încă era acolo. Exista posibilitatea ca cineva să i-o fi dat la o parte, sau nu. 

- Nu te teme. N-a văzut nimeni nimic. Încă.

Instinctul o făcu să-și ducă mâna la spate. Pistoalele nu mai erau. Și nici boxurile nu mai erau pe degetele ei. 

- Te-am dezgolit de tot, Demonica.

Își îndreptă privirea spre cel care-i vorbise. Văzu un scaun. O persoană stătea pe el. Nu-l putea întrezări prea bine pe bărbat, fiindcă oricum vocea era masculină, din cauza luminii oarbe a încăperii. Un bec se tot bălăngănea deasupra lor, fixat de tavan. Părea că va pica. 

Se auzi scârțâitul scaunului. Apoi o pereche de pași. Chipul se apropie. Dădu de Burton. Sări spre el, gata să-l atace, dar se împiedică rapid. 

- Ce naiba?

Un geam stătea între el și trădător. Nici măcar nu-l văzuse. Părea că se află amândoi în aceeași cameră.

- Trădătorule! strigă nervoasă, și lovi în geam. Ochii ei aruncau foc spre el. M-ai auzit? Ești un trădător.

- Nu, draga mea. Nu sunt trădător. Doar am lucrat în echipa învingătoare. Noi te-am primit. Te-am lăsat să alegi. Problema ta dacă nu ai vrut să primești. 

- Ești un trădător! țipă din nou. Era axată pe cuvântul acesta. 

Burton oftă teatral, apoi îi aruncă un zâmbet compătimitor.

- Ți-am mai spus. Nu sunt trădător. Am făcut toate astea pentru fiica mea. 

- Să vezi numai când o las orfană! lovi cu pumnul în sticlă. Respirația ei se lovea cu aburi de geam. 

- Oricum... vorbi el, nu am timp de tine acum. Vrea să te vadă. M-a pus să te supraveghez și să-i trimit mesaj când te trezești. Și tocmai asta am făcut. În plus, nu eu sunt trădătorul aici, ci tu.

- Eu? De ce? întrebă încruntată și la fel de nervoasă.

- Exact. Tu. Te-ai aliat cu Damon și ați făcut planuri împotriva mea. Prost am fost că nu am realizat unde și cu cine erai. Tot timpul ăsta, ai fost cu Damon. Doi complici. Prost am fost și pentru că nu mi-am dat seama cine venise în Chicago. 

- Ți-am mai spus. Trădător! Ești un nenorocit de trădător fără scrupule, fără onoare! Nu ai onoare în tine. Nici un strop. 

Burton nu mai spuse nimic. Oftă din nou și ridică o stație la nivelul buzelor.

- Sedați-o! ordonă. 

- Ce? întrebă ea speriată. 

Așteptă un timp. Nu se întâmpla nimic. Expiră ușurată, oarecum, că nimeni nu intrase în celula ei. Dar după aproape un minut de așteptare, se auzi un sunet de ventilator. Pe urmă, încăperea se umplu toată de gaz. Știa ce era. Și știa și că nu se poate împotrivi gazului care intra în plămânii ei. Se duse spre pat, tușind și acoperindu-și fața. Drogul exercitat asupra ei era unul puternic, se putea aștepta la orice. Halucinogen, somnifer. Orice.