Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II

Iubire ucigașă

Cine vrea dedicație?

" Petrecerea era de-a dreptul plictisitoare. Și rochia pe care o îmbrăca o deranja. Dar ea dorise să o cumpere. Nici măcar nu o probase, se uitase doar la număr, apoi a și dat banii. Precis greșiseră când au pus numărul. Rochia aia o sufoca în toată puterea cuvântului. Avea noroc că era cu Josh. Altfel s-ar fi plictisit de moarte.

- Hai cu mine.

O mână cunoscută o trase înapoi. Hope se întoarse spre Josh cu zâmbetul curbându-i buzele.

- Unde?

- Undeva unde nu te vei plictisi. Nu așa îți petreci absolvirea.

- Dacă nu realizezi, este o petrecere de adolescenți fără părinți.

Era atât dat atât de inocentă.

- Nu. Dă-mi voie să te lămuresc. Asta, iar Josh arătă cu mâna împrejur, este o petrecere de molâi.

Hope începu să chicotească, însă sunetul cristalin se pierdu în muzica asurzitoare.

Închise ochii și respiră adânc. Dar când îi deschise, se trezi îmbrăcată în aceeași rochie, dar într-o mașină. Josh era pe scaunul șoferului, tot la costum, și era pregătit să înceapă cursa.

- Ești pregătită?

Dar nu ea răspunse. Pentru că o văzu pe Hope vorbind. Ea, cea adevărată, devenise o simplă fantomă ce îi privea. Își aducea aminte de asta. Prima cursă la care participase. Toată acea adrenalină, modul în care începuse să se roage de Josh să o învețe și pe ea să conducă. Și parcă ar fi avut în sânge toată acea iscusință. Învățase să manevreze o mașină, cu toate că habar nu avea din ce este alcătuit un motor hidraulic, ca de exemplu. Aflase secretele circuitului în doar o lună și tot într-o luna făcea parte dintre cei mai buni.

Îi veni să râdă când se văzu cât de roșie era în obraji.

Dar totul dispăruse. Pista, oamenii plini cu sticle de alcool în mâini, totul se transformase într-un hău negru când se auziră patru împușcături în spatele său.

Se întoarse și se văzu din nou, dar de acea dată nu era ea. Era Demonica. Și era ținută de niște matahale în timp ce Josh căzu pe jos. Apoi ei o bătură și pe Hope. Își aducea aminte și de acea noapte. O duruse atât de mult, întregul trup. Avusese nevoie de intervenție chirurgicală. Fu lăsată să cadă pe jos. Oamenii plecară, iar trupul Demonicii se îndreptă spre cel al lui Josh târșâit și suferind.

Gata! Nu mai dorea să viseze. Dar la naiba, nu știa cum să se trezească. Începu să țipe și să se prindă cu unghiile de păr. Se zvârcolii până ce ameți și căzu în gol, în neant. "

*

Ah, câtă durere, ah, câtă abținere se afla acum în sufletul său. Dar rămăsese statornic minții sale, gândurilor ce îl trăgeau înapoi de fiecare dată când se mișca pentru atinge cu tălpile-i goale dușumeaua parchetului.

Ah, câtă abținere încrâncenată îl lovea cu fiecare dorință. Dorința de a se duce în camera în care nimfa sălbatică, așa cum o comparase la început, dormea precum o felină. Să ajungă pe salteaua ei, să se ridice deasupra trupului, în modul său caracteristic, impetuos și cu dorința arzându-i fiecare por al trupului în flăcări ce mocneau necontenit.

Să se lipească cu pieptul gol de sânii ei rotunzi, fermi, calzi și perfecți pentru strânsoarea palmei sale, apoi să o sărute așa cum era conștient că o înnebunea. Dar și el era nebun. Dement după acel festin carnal al gurii ei, sonat pentru respirația mentolată și pentru izul său paradisiac. Și ah, cât de mult se putea oare abține, știind că femeia nebună stătea alături, erau camarazi de dormit în aceeași casă, iar el pur și simplu devenise mult prea slab, vlăguit, secătuit pur și simplu de puteri, pentru a mai putea ajunge în dreptul camerei cu picturi orientale.