Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II

Printre umbre

Nimic nu este mai costisitor si mai steril decat razbunarea - Winston Churchill

Hope pov.:

Ploua . Mai puternic decat in clipa in care am intrat in cafenea . Nici un om normal la cap nu se mai afla pe stradutele fie ele laturalnice sau pincipale . Dar cine a spus ca sunt o persoana normala . O fiinta ordinara cu ratiune nu ar fi insetata de sange sau infometata de razbunare . Prin urmare , eu nu am ce cauta in lumea lor monotona .

Mainile imi sunt infasurate pe langa corp si merg cu capul aplecat in incercarea de a nu lasa vantul sa imi spulbere gluga . Picioarele pasesc grabite prin balti si oricat de mult as incerca sa le evit , norocul nu tine cu mine nici de aceasta data . Calc prin baltoacele inghetate , apa tasnind in sus si udandu-mi atat adidasii cat si pantalonii . Ma injur si imi dau palme mintale ca nu am plecat acasa mai devreme . Dar din nou , ma gandesc ca nu ar trebui sa ma plang . Am primit ceea ce am meritat . Merit sa fiu luata de furtuna si sa fiu dusa de un vartej , undeva , departe . Departe de toti si de toate , departe de fericire , departe de implinire . Vreau sa fiu dusa acum , de catre furia furtunii , intr-un ocean in care sa fiu inecata de vie . Sa nu mai stie nimeni si nimic de mine . Sa plec si sa fiu lasata sa traiesc in tihna cu mizeria mea , sa uite de mine cei care ma iubeau si sa le provoc tremur pe sira spinarii celor care mi-au dorit decaderea .

Ma plimb printre umbre cu capul aplecat . Dar nu ii pot spune plimbare , ci o fuga . Da , o fuga de trecut , de pacate , de mizerie , de deznadajduire , de mine . Vreau sa imi las sufletul pe aici pe undeva , printre canalele New York-ului , iar trupul meu sa plece . Inima sa putrezeasca printre paienjeni si alte insecte dezgustatoare , iar eu sa dispar , undeva , la mile departare de canalizarea jegoasa . Dar din pacate , nu am puterea de a face asta . Asa cum nu am nici puterea de a da timpul inapoi . Oftez in surdina in timp ce intru in blocul in care stau , indreprandu-ma fara sa realizez , spre lift . Incaperea mica si creeata din fier a fost vizitata de chipul meu trist si ingandurat de prea multe ori . A fost partasa la depresiile mele . Depresiile primei ucideri , depresiile primului rival , depresiile primei curse . Apas pe butonul etajului in care se afla apartamentul meu iar usile se inchid , fiind acompaniata doar de lumina rosiatica a neoanelor . Ma rezem de oglinda care ocupa unul dintre peretii liftului , coborandu-ma incet in jos si fiind la final asezata in sezut . Capul imi este lasat pe oglinda , iar eu oftez si incerc sa imi stapanesc noile perechi de lacrimi care stau sa imi cada din colturile ochilor . Ma simt rau , ma simt josnica , ma simt terminata . Am pierdut lupta cu viata . Am fost insetata de putere , de mai mult , dar nu am realizat ca mai mult nu inseamna neaparat mai bine . Nu mi-a pasat de avertizarile lui , si stiu ca a regretat ca m-a adus acolo . Vroia doar sa imi arate ceva nou , ceva mai mult decat o simpla monotonie . Era doar un pion in jocul lor , iar eu am intrat in el , si am devenit regina regelui de pe tabla de sah . El , in schimb , era doar doar o ofranda , doar o simpla bucata de carne pentru acei criminali , si l-au sacrificat . Numai din vina mea . Ochii mi se inchid incet si aerul imi iese cu greu printre nari . Apoi imi ridic pleoapele . Iar ea este acolo .

Vina imi zambeste draceste imbracata intr-o rochie neagra si mulata pe trupul de zeita . Dar ochii , ochii nu ii sunt ca ai mei . Ii sunt rosii , dar nu ca ai unui vampir , ci ca a unei persoane insetate de razbunare , flacara aceea care arde doar datorita sangelui care a scurs printre degetele mele , acea flacara care mi-a provocat rani pe suflet si pe corp , ea se vede . Ea este acolo si este mai arzatoare decat a fost vreodata . Este mai persistenta si mai impunatoare . Apoi un clinc se aude . Clipesc din nou , apoi ea dispare , nu mai este in fata mea . Doar o femeie , o scorpie ce sta cu micul pechinez pe care il urasc atat de mult . Bishonul ala , javra aia care imi simte mizeria latra spre mine de fiecare data cand ii intru in vizor . Cat despre duduia nebuna , ma priveste cu dispret , si pot sa jur ca ma barfeste pe la toate colturile de strada . Iar eu , cum nu puteam fi mai josnica de atat , apar in fata ei uda leoarca si parca venita din razboi . Da , un razboi al sufletului meu .