Erau la un picnic. Hope îi privea pe copii cum se joacă în timp ce Wen, Daimon și Sato făceau un grătar. Josh, al doilea născut în familia Black, încerca să se bage printre fete. Avea șase ani, dar era mai curios decât orice alt copil.
Și în timp ce Clarisse se tot enerva pe el că se băga între discuțiile ei și ale lui Yun, camaradul lui de joacă mergea la mama lui. Chang era cu un an mai mare decât Josh, dar asta nu însemna că nu erau prieteni la cataramă.
Hope îl simți pe Damon cum vine în spatele său și o ia în brațe, punându-și picioarele în jurul ei. Hope se afundă mai tare în brațele lui.
- La ce te gândești iubito?
- Mai ți minte când l-am născut pe Josh?
- Nu-mi aminti, pufni el. Am crezut că mor acolo.
Hope chicoti. Adevărat. Fusese o adevărată tevatură. Băieții erau plecați cu Chang, lăsându-le pe fete să facă acel cunoscut bairam. Doar că unul mult mai întârziat. Cu vreo nouă luni. Hope trebuia să nască în două săptămâni, dar se pare că bebelușul dorise să vină mai devreme. Contracțiile începuseră. Erau puternice. Într-o oră nu mai rezista și simțea că-și dă duhul acolo.
Damon și Wen merseră în acel timp să-i ia de la aeroport pe cei din familia White, care pentru prima oară în șase ani o revedeau pe Hope și o întâlneau pe Clarisse, care începuse să plângă văzându-și mama cum se chinuie și țipă. Cu siguranță fusese terifiant pentru ea. Avea numai șase ani. Ting îi sunase pe Damon și pe Wen să vină repede acasă că Hope nu mai rezista. Înainte de a pleca din oraș, chemaseră salvarea.
Damon ajunsese într-o oră jumate, conducând cu mult peste viteza legală. Dar Wen rămăsese pentru a-i lua de la aeroport pe cei patru și pentru a aduce ambulanța care nu știa drumul spre casa lor.
Hope născuse acolo. Planul fusese să nască prin cezariană, temându-se enorm de nașterea naturală. Fiind și prematur, asta o dusese la culmea disperării și începu să plângă și să se roage divinității să nu-i ia și copilul ăsta, că nu știe ce face.
Ting fusese moașă și o ajutase să nască în timp ce Damon stătuse lângă ea și încerca să o liniștească, deși el era poate mult mai precipitat decât ele două, temându-se pentru viața lui Hope.
Lui Clarisse i se spusese clar să stea cu Chang în camera ei și să nu-i fie frică, că mami îi aduce acum un frățior. Dar asta nu o făcuse să-i treacă teama. Poate s-o amplifice. Auzea până în camera ei țipetele lui Hope.
Însă totul trecuse când la ultima împingere, un țipăt strident de copil se auzi. Faptul că plângea era cel mai minunat sunet în acel moment pentru tinerii părinți. Copilul fusese înfășat în prosoape curate. Damon o ștergea pe Hope pe fruntea plină de sudoare. Dar era fericită. Dusese sarcina cu succes.
Ambulanța ajunsese la ceva timp după asta. Hope încerca să-l alăpteze, dar îi era destul de greu. Mameloanele trebuiau desfundate, iar copilului îi era foame. Asta fusese o a doua problemă. Alăptarea era deseori dureroasă dacă nu-și desfunda canalele. Iar desfundarea nu era nici ea cea mai ușoară.
În seara aceea, odată cu ambulanța, familia White tăbărî pe ușă. Lise țipă puternic să fie lăsată să-și vadă fiica. Era dreptul ei. Trecuseră vreo șase ani și așteptase clipa asta cu sufletul la gură, pentru a afla în aeroport că fata ei naște mult prea devreme.
Și când se văzură, plânseră amândouă mult. Extrem de mult. De bucurie.
- Nu mai am cum să te învăț să ți un copil în brațe. Ai mai avut un bebeluș cu care să înveți, nu?
Fuseseră cuvintele pe care i le spuse Lise.
Hope îl sărută scurt pe Damon amintindu-și. Se mai gândea uneori că mai vrea copii, dar Damon nici nu voia să audă de asta. Se mulțumea cu doi care îi făceau viața minunată. Se mulțumea cu viața de acum. Vânduse firma și acum avea o afacere înfloritoare la galeria de artă, împreună cu Hope. Ea crea, el reușea să fie un întreprinzător de succes.
- Te iubesc.
- Și eu iubito, murmură el în urechea ei.
Se strânseră în brațe. Da... Acum totul era minunat. Aveau tot ce le trebuia în viață. Și nu în ultimul rând, se aveau unul pe celălalt. Ce-ar fi putut să-și dorească mai mult decât atât?
SFÂRȘIT.
![](https://img.wattpad.com/cover/50367183-288-k362100.jpg)
CITEȘTI
Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II
ActionDar dacă a fost mereu invers? Dacă femeia este negrul din sufletul bărbatului și bărbatul este albul din sufletul femeii? Dacă era diferit de cum scria în cărți? Iubirile copilăriei s-au dus. „Nu am avut timp să îi spun cât de mult am ținut la el, n...