Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II

Asasinii sunt criminali fara suflet

Hope pov.:

Asteptam pe scaunul de la biroul lui The Boss din incaperea obscura. Buza inferioara imi era prinsa in atacul brutal al dintiilor din vina nervozitatii in timp ce imi loveam unghiile intre ele , auzindu-se un pocnet deranjant. Fumul toxic al combinatiilor de tutun imi intra printre nari, inecandu-ma. Dar incercam sa respir cat mai normal , incercam sa nu arat reticenta care m-a invaluit cand am pasit pe pista. Pentru ca am vrut sa ma intorc din drum , am vrut sa plec din locul asta pana sa dau de Damon. Dar am pasit cu capul sus , bodyguarzii aplecandu-si privirea la vederea mea, la vederea Demonicii. Si mi-am spus atunci sarcastica, ranjind draceste, "Cei mai buni aparatori". Apoi am intrat pe culoarul imprejmuit de arme ca decoratiuni, urcand treptele, mergand pe un gol lung si intunecat, pana ce am dat de usa neagra. Si nici ca am batut la usa. Asa ca am dat sa pasesc, apasand pe clanta, in incaperea imprejmuita de aerul inchis produs de nicotina. Biata servitoare, s-a speriat cand m-a vazut la capatul culoarului ca vreu sa intru in birou. " Domnul nu-i aici". M-am intors spre ea cu intentia de a o ucide din priviri, dar m-am lasat pagubasa cand am zarit-o pe adolescenta bruneta de nici 16 ani cum ma privea cu teama. " Unde e ? Cand vine ". Am intrebat-o, iar ea continua sa se balbaie. " Raspunde!". " Nu stiu, dar trebuie sa apara ". Asa ca am lasat-o in voia sortii si am intrat, inchizand usa in urma mea. M-am indreptat spre geam , dandu-l usor pe batant, apoi m-am asezat pe scaunul biroului sau. Iar acum astept. Il astept pe negrul ala idiot sa vina si sa imi dea banii. Cincizeci de mii de dolari in bacnote de cate o suta. Dar nu ma intereseaza daca e pe punctul de a cumpara un camion cu arme sau daca sta cu teava pistolului la tampla unui imbecil care i-a gresit . Mulatrul trebuie sa ajunga cat mai repede si sa imi dea banii castigati, desi nu intr-un mod cinstit, pentru ca este o posibilitate foarte mare ca Damon sa vina aici, pe pista. Plus, am dreptul la acei bani. Am consumat din gloantele mele, din energia mea si din sangele meu. M-am epuizat si am facut totul perfect. Asa ca, daca The Boss nu ajunge in maxim cinci minute, ii distrug toata casa.

  Iar ca si cum mi-ar fi auzit injuriile la adresa sa, tipul intra pe usa urmat de fiica-sa. Nu pare uimit sa ma vada aici, deci prin urmare stia ca voi veni. Halal Craciun am petrecut si eu, caci tot ce am facut ieri a fost sa ma gandesc la urmatoarea miscare a lui Damon. A aflat cine sunt, nu a facut mare tam-tam din asta, dar a jurat o piesa de teatru? Doar atat? Pentru ca nu as putea citi in veci un astfel de om. Rece, inghetat, tare ca o stanca si de neclintit. Cu un suflet care nu exista cu adevarat. Bate acolo, in pieptul sau, pentru ca am simtit-o, i-am simtit inima cum trepideaza, dar ea nu exista cu adevarat. Nu bate pentru cineva, ci doar pentru a-i tine in viata trupul.

- Ai intarziat.
- Cinci minute.

Imi ridic mana stanga privind directia acelor ceasului si pufai nervoasa la vederea orei.

- O ora si saisprezece, mint, si saptesprezece minute.
- Nu-mi spune ca ai numarat?
- Nu am facut-o. Dar stiu la ce ora am ajuns si nu am fost proasta la matematica.
- Tocilara...

Ini ranjeste Kayla in batjocura, considerandu-se superioara mie, de parca nu as fi salvat-o acum doi ani de la o moarte sigura.

- Kayla, taci pana nu incepem din nou o cearta!
- Deci pentru tanca asta a trebuit eu sa astept atata? Daca ma sunai, in cinci minute ti-o rezolvam.
- Cine te crezi?
- Persoana care a omorat pentru viata ta.
- De parca nu mai facuse-si inainte.

  Ok. Deci cred ce mai aveam doar o picatura pana ca paharul sa se umple iar eu sa sar peste masa asta pana la gatul ei. Omorasem prima persoana pentru a o salva pe ea. Dar maraitul lui The Boss indreptat ca o atentionare spre mine, reusind sa imi ghiceasca intr-un fel sau altul intentia, ma opreste.

- Stiu chiar foarte bine in ce consta rezolvarea ta. Doi pumni in stomac, atarnat cu capul in jos si poate si un glont in picior.
- La ultima parte chiar nu m-am gandit.