Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II

Câștigarea sufletului

De ceva timp, Hope tot stătea așezată cu capul pe pieptul lui Damon. Palma bărbatului mângâia spatele femeii în repetate rânduri și se juca arareori cu firele șatene de păr ce se întindeau răzlețe pe pat. Încă mai putea simți cum unghiile iubitei sale săpau șanțuri fierbinți pe spatele său, cu toate că acțiunea fusese de ceva timp uitată. Poate că trecuse vreun sfert de oră de când i-a oferit totul lui Hope, iar Hope i-a oferit lui totul.

- Cum te simți? Ceru el cu vocea sugrumată și stoarsă de vlagă.

- Bine.

Doar atât? Doar bine? Atât putuse femeia din brațele sale să spună? Bine? Dar el nu știa cât de mult se înșela. Pentru că nimic nu era bine, ci perfect. Înlăturând usturimea din pântec ce apăruse imediat cum Damon se retrăsese, după minute bune în care tot ce făcuseră fusese să se mai sărute în continuare cast, totul era perfect.

Încă se mai simțea împlinită. Și precis că așa avea să fie de fiecare dată când, era ea sigură, se va mai întâmpla. Dar Damon se încordă instant, când o auzi scoțând un singur cuvânt șoptit. Cu toate acestea, Hope continuă să vorbească și să-l liniștească, odată ce i-a simțit stresul.

- Minunat. Mă simt așa cum nu m-am mai simțit vreodată.

Îi sărută ușor pieptul încă transpirat și își afundă fața în pielea umedă, încolăcindu-și mai bine picioarele cu ale sale. Brațul bărbatului o strânse și mai tare de talie. Ea era tot ce avea nevoie în acea clipă. Nu mai avea nevoie de mafie. Și nici nu mai simțea nevoia de a crea teroare în sufletele oamenilor. Avea nevoie doar de ea, de Hope. Iar așa cum femeia îi sărută pieptul, așa și el îi sărută scalpul.

O întoarse și se așeză rapid deasupra ei, privind-o cu o intensitate debordabilă. Iar tânăra șatenă suspină și se înecă în privirea lui, așa cum se întâmplase și la început, la prima lor întâlnire, ca și asasini. Îi prinse părul brun ce crescuse considerabil și se întindea pe fruntea bărbatului și-l trase într-un sărut sălbatic. Totul luă amploare în scurt timp, căci tentația de a mai simți din nou plăcerea împlinirii persista și devenea chiar mai puternică odată cu tachinările excesive și odată cu măsurarea cantității de abținere a atracției necondiționate stăpânite de forța de pasiune a criminalilor.

Durerea încă exista. Pulsa fierbinte în pântecul ei de parcă cineva ar fi ars-o de vie. Dar Damon avu grijă să o facă să uite de acel deranj. O aduse din nou pe culmile extazului și o coborî înapoi. Apoi o ajută să zboare prin văzduh, a făcut-o să tremure sub mișcările sale pline de tandrețe și totodată de pasiune. Iubirea ieșea prin fiecare por al asasinei. Iar brunetul nu a ezitat să o facă și pe ea să simtă că aparține cu adevărat cuiva.

La sfârșit, când amorul fusese cât de cât stăvilit, Damon respiră precipitat cu coatele de-o parte și de alta a capului ei, mângâindu-i părul precum făcuse cu jumătate de oră înainte. Respirațiile celor doi se loveau la intensitate maximă, exact cum se întâmpla și cu piepturile transpirate ale celor doi condamnați ai iadului.

Buzele lui coborâră ușor asupra alor ei, ce tremurau într-un geamăt înfundat, și le mângâie într-un sărut imperceptibil și cast. Unghiile sale săpaseră în spatele criminalului șanțuri ce-l arseseră până-n măduva oaselor și-l aduseseră la nebunia unui notoriu disperat și dependent de trupul aflat în acea clipă sub dominația corpului său. Credea că pielea îi fusese tranșată până ce sângele țâșni din ea. Sau poate că era doar transpirația de după actul în care dăduse totul.

Hope își dădu ușor capul pe spate, strângându-l și mai puternic pe Damon pentru a nu-i părăsi corpul înfierbântat, ce se obișnuise deja cu plinătatea ce începuse să o subjuge întru totul.