Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II

Refuz

Crăciun fericit iubito. Se gândi el înainte de a o simți adormind în brațele sale. Se simțea deodată atât de vinovat. Pentru ca realizase ca femeia îmbrăcată în tricoul sau ce îi stătea in brațe și doarmea alipita de el, pur și simplu nu merita așa ceva. Vinovăția îi creea un gol imens și dureros în stomac. Nu el era cel ce ar fi trebuit sa o aducă în culmile plăcerii prima dată.

Adormi cu vina batandu-i în piept și bubuindu-i precum un bas. Dar tot ce putea face era să o strângă pe Hope în brațe de parcă ar fi fost esența vieții lui. Nu o iubea. Însă nici nu îi displăcea prezenta ei. Îl calma. Dar el pur și simplu nu era capabil de iubire. Și conștientiza că dacă va mai sta mult timp aproape de ea, Hope se va îndrăgosti. Și era un risc mult prea mare.

Mârâi precum o pisica ce se întindea după o masa copioasă. Nu mai dormise astfel de mult timp. Uitase cum era să nu ai coșmaruri. Și ceva îi spunea ca barbatul de lângă ea o ajutase. Însă când se întoarse spre locul în care trebuia să fie Damon tresări. Simțea răceala patului, ceea ce însemna că se trezise de mult timp. Brațul puternic și masculin nu o mai strângea în brațe. Și fața lui Damon nici ca mai era asfixiata în parul ei. Auzea sunetul dusului. Era la baie și se spăla. Dar Hope avea impresia că ceva rău se va întâmpla.

Se ridică din pat obosită și cu extazul de seara trecuta impregnat în pielea sa. Un zambet trecător îi curbă buzele. Apoi dispăru exact cum a apărut. Nu putea fi mai mult intre ei. Iar constatarea de aseară o lovea precum 8 lovituri de bici. Dureroase. Care fac pielea sa sfârâie.

Își aminti că hainele ei încă sunt în baie. Dar nu avea curajul necesar pentru a intra. Se simțea oricum mult prea murdara. Da, regreta tot ce se întâmplase. Era o lașă și nu dorea să accepte adevărul. Rotindu-si privirea prin camera cabanei își găsi hainele pana la ultimul material, așezate pe un scaun odată cu cizmele care se aflau la picioarele de lemn ale acestuia.

Nu știa de cât timp era Damon la baie, așa că se grăbi să îmbrace hainele. Nu dură mult. Poate vreo cinci minute. Iar în timp ce își încheia fermoarul celei de-a doua cizme, ușa băii se deschise și pe ea apăru brunetul cu ochi hipnotici îmbrăcat doar în blugii negri. Avea din nou privirea aceea rece care o atinse pana în strafunduri. Bineînțeles că nu îi pasa de ceea ce se întâmplase. Fusese doar o simplă joacă. Și poate doar faptul că era o asasina îl oprise să facă mai mult de atât. Poate știa că avea să îi facă viața un iad dacă își bătea și mai mult joc de ea decât o făcuse.

Hope se ridică de pe scaun cu aceeași privire impenetrabila ce îi crease lui Damon un fior. Însă trecu și el rapid. Dacă lui nu îi păsa deloc, ei de ce i-ar păsa? Îi arunca tricoul și Damon îl prinse cu o ridicare rapidă a brațului. Încercă să nu se holbeze prea mult la abdomenul ce i se încorda la îmbrăcarea acestuia.

- Bună dimineața. Până si vocea lui era la fel de impenetrabila precum privirea. Dar putea fi și ea rece. Era o asasina până la urmă.

- Mai ai treabă la baie?

- Te poți duce.

Îi făcu loc sa treacă și Hope intră în încăpere. În aer se simțea un miros de șampon, șampon pe care îl folosise și ea cu o seară în urmă. Dar mai era ceva. Izul afrodisiac al lui Damon. Îi veni să geamă, dar se abținu.

Se aflau fiecare în mașini. Bătrânica recepționera chemase pe cineva pentru a le face plinul. Nu își mai vorbira deloc de azi-dimineața. Conduceau amândoi tăcuți, fiecare în mașina lui, fiind alungați în gândurile lor. Nici drumul nu erau foarte siguri dacă era cel bun.

El își punea într-una întrebări stupide. Stupide pentru ca își răspundea singur. Iar după mult timp de gândire ajungea mereu la același răspuns. A fost bine că a devenit neutru. Bineînțeles că nu dorea asta. Însă după mult timp, era sigur ca alesese decizia corectă. Cea mai bună decizie pe care ar fi putut-o lua in viata lui.