Atracție Necondiționată . Răzbunare / Vol. II

Noi Dușmani

Damon își încordă brațul în jurul taliei lui Hope când o simți gata să sară la gâtul celor doi. Și el ar fi făcut la fel. Dar era mult mai conștient că sala era plină de asasini gata să îi omoare.

- Îmi pare bine domnule. Am auzit destul de multe despre dumneavoastră.

- Cred că ai auzit despre mine precum un tiran sub numele de Șarpele. Ei bine, nu suntem cu toții tirani? Pot să jur că fiecare persoană din încăpere a ucis cel puțin odată. 

Vorbi el șoptit. Oh. Ce i-ar fi smuls Hope beregata în următoarea secundă. Dar se abținea și încerca să-și axeze atenția spre palma caldă a lui Damon ce-i mângâia spatele încet și circular.

- Cine este îngerul de aici? Vorbi negrul ce acum o scârbea pe tânără.

- Clarisse Star, domnule. 

Anunță rapid. Nu putea ieși din rolul pe care și-l crease, nu? Așa că le zgârie bărbaților urechile cu o voce pițigăiată.

- Demonica nu va veni?

Bineînțeles că îi puseseră întrebarea doar din politețe, nicidecum pentru că ar fi vrut care cumva să-i afle numele. Așa că se întoarseră din nou cu privirea spre Damon.

- Nu. Mi-a trimis biletul ei și o scrisoare în care spunea că nici moartă nu ar veni aici.

- Femeia aceea este o mare lașă. 

- Am avut ocazia să discut cu acea persoană. Ciudată, desigur. Dar din câte mi s-a spus, vă consideră pe dumneavoastră un laș.

Îi vorbi Damon cu asprime lui Alexander. La prima vedere, apărea precum un bărbat lucrat, dar urât totodată, căci terminațiile unor cicatrici se vedeau totuși prin masca albă ce nu acoperea totul. Părul îi părea și el, de asemenea, grizonat, dar nu cu mult. Ducea spre o tentă de un blond murdar, spălăcit, precum ochii verzi și cruzi pe care îi deținea. 

- Și de ce ar insinua acestea?

- Ei bine, eu nu vă spun decât ce am aflat. Poate pentru că nu ați avut o confruntare față în față încă. 

- Dacă ar fi o confruntare față în față, atunci ipocrita aia nerecunoscătoare ar veni fără mască în fața mea.

Nerecunoscătoare? Pentru? Nu înțelegea. Pentru ce ar fi putut fi ea recunoscătoare? Ce bine îi făcuse acel nenorocit, acel diavol. Brațul lui Damon se strânse și mai mult. De nervi, nu de altceva.

- De ce spuneți acestea? Din câte îmi dau seama, nu dorea să devină asasină.

- Și voi chiar o credeți? Bineînțeles că-i place să ucidă. Altfel, s-ar fi putut opri de la prima persoană ucisă. Dar când am aflat că vrea să se răzbune, am luat alte măsuri. Imediat cum o prind și aflu cine este, îi ucid toată familia, apoi pe ea.

Mai că îi veni să plângă de teamă. Încă mai avea pe retină imaginea bărbatului ce-l împușcase pe Josh. Burton, căci așa se părea că se numea negrul, strânse din dinți și își unii buzele. Nici el se părea că nu prea era de acord. Și la cum începură să-i curgă sudoarea pe frunte, se părea că tocmai realizase ceva. Ceva nu prea plăcut.

La naiba. Nu trebuia să vină cu Park la Damon. A văzut el cum se privea cu Demonica și ceva îi spunea că nu era doar un parteneriat. Iar el îi va spune asasinei când va fi singur. Îi va spune că el a fost un amărât de trădător și că defapt o afunda în loc să o ajute.

- Noi cred că ne vom retrage. Așa-i Alexander?

Bărbatul tresări și-și întoarse privirea spre cel din dreapta sa. Dar nu-și dădu seama de nimic. Așa că doar zâmbi malițios privind-o din nou pe Hope. Ea se făcuse mică lângă Damon. Dar nu pentru că i-ar fi fost cumva frică. Nicidecum. Ci pentru că dacă arăta teamă față de acea persoană brută, lumea nu ar fi pus întrebări.