Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*

Capitolul 4 ✔

Louis: am o surpriza pentru tine! Exclama entuziasmat.

Eu: stii ca nu imi plac surprizele, spun incrutisandu-mi mainile la piept.

Louis: asta o sa iti placa, iti garantez.

Eu: sa vad.

Louis: poti sa iesi, tipa.

Atunci din bucatarie iese ea!
S-a orpit langa Lou, drept in fata cu mine. Era aceeasi fata blonda, cu ochii verzi spre auriu, pe care am adorat mereu sa ii privesc. Nu se schimbase deloc. Aceasi inaltime, acelasi stil vestimentar, asemanator cu al meu, aceasi Chris.
Stateam fata in fata, cativa metri despartindu-ne, iar noi ne studiam parca vrand sa ne asiguram ca suntem reale, si ca nu e vreo clona.

Pana cand amandoua am fugit una catre cealalta si ne-am luat in brate. Avea acelasi miros de vanilie pe care adoram sa il miros atunci cand eu dormeam la ea, sau invers.
Am inceput amandoua sa plangem. Nu imi venea sa cred ca era aici.
Am soptit, cat sa ma auda doar ea, un "mi-ai lipsit" si am primit inapoi un "stiu, si tu mie".
Am rupt imbratisarea desi nu voiam. Cand m-am mai domolit un pic, am reusit sa formulez cateva cuvinte.

Eu: cum... cum ai stiut unde sa vi?

Chris: fratele tau.

Nu i-am mai rapsuns, doar am facut un gest pe care nu m-am asteptat sa il fac vreodata, am fugit si l-am luat pe fratele meu in brate si i-am soptit un "multumesc" , iar el mi-a raspuns pe acelasi ton "trebuia sa fac si eu macar atat pentru tine".
Nu am mai zis nimic si am rupt imbratisarea ducandu-ma la Chris. Am luat-o de mana si am tras-o pana la mine in camera, unde ne-am asezat pe pat si n-am mai rezistat si am intrebat-o.

Eu: cum s-a intamplat sa vii aici?

Chris: pai fratele tau stia ca eu urma sa ma mult in Londra, dar tu nu ai vrut sa sti unde plec. Iar azi de dimineata mi-a spus ca a luat numarul meu de telefon de la tine din telefon, iar apoi mi-a mai zis ca te-a adus in Londra si ca o sa stai aici. Pe urma m-a intrebat unde m-am mutat si i-am spus unde, asa afland ca suntem la cateva case distanta.

Eu: foarte tare.

Dupa asta s-au lasat cateva momente de liniste intre noi.
Imi doream sa aflu motivul pentru care nu m-a mai sunat, dar de abia o vazusem si nu voiam sa par prea insistenta.

Chris: stiu ca te intrebi de ce nu te-am mai sunat. Adevarul este ca la inceput imi era greu cu scoala si programul incarcat si cu fusul orar. Iar cu timpul am tot vrut sa te sun, sa stam cu orele la telefon, dar imi era frica ca tu nu vrei sa mai auzi de mine, ca esti dezamagita de mine ca am plecat exact cand aveai cea mai mare nevoie de mine.

Eu: hai sa lasam trecutul in urma si sa ne bucuram de prezent, o intrerup eu.

Chris: ok, dar auzi? Il mai urasti?

Eu: pe cine?

Chris: fratele tau.

Eu: da, si daca l-am luat in brate asta nu inseamna ca l-am iertat. Am facut-o doar ca sa ii multumesc ca te-a contactat. Daca nu era el eu nu aveam curajul sa te sun

*Louis's pov.*

Dupa ce Emma impruna cu Chris au plecat la sora mea in camera, mi-am dat seama ca nu le-am intrebat daca vor pizza. Niall tocmai a comandat cateva cutii, si sa mai apuce si ele sa manance pana nu le haleste Niall pe toate.

Cat poate sa manance baiatul asta, e un mister.
Parca ar fi o gaura neagra, mananca tot ce gaseste in jur.
In fine, am urcat sus iar cand sa bat in usa am auzit o parte interesanta din conversatia fetelor.