Un an. Azi implinim un an. Nu imi vine sa cred. Timpul trece atat de repede, iar eu il iubesc enorm. Poate pare un cliseu, dar chiar pot spune ca il iubesc.
Poate va intrebati ce am mai facut de la ziua mea. Pai raspunsul e, nimic. Scoala casa, scoala casa. Baietii sunt mai tot timpul ocupatii cu concerte, interviuri sau la studio. Perioada asta ne-am vazut destul de rar.
Ei sunt ocupatii cu cariera lor, iar noi cu scoala. Ca na, noi suntem a 12-a si avem teste si teze, teste peste teste.
Am dat intr-o singura saptaman 6 teste. Din tre care 2 au fost in aceasi zi.
Dar spre fericirea noastra, acum e vacanta si putem sa ne relaxam si noi.
Mi-as dori ca si in aceasta vacanta, sa ii vad mai mult. Nu doar in reprize de cate 5 minute.. Nu credeam ca o sa zic asta, dar chiar imi lipseste compania lor.Cred ca va intrebati ce s-a intamplat pana la urma la ziua mea. Nu s-a intamplat nimic, stati linistiti.
Au fost cateva saruturi dupa care m-am cuibarit la pieptul lui si am dormit pana dimineata.
Poate nu ma credeti, dar asta e adevarul. Nu va mint. Noi spre deosebire de restul am fost cuminti.
Ieri seara am tinut-o iar intr-o petrecere. A fost ziua lui Lou, si va dati si voi seama ce a fost aici.Afara fiind destul de frig am decis sa imi iau un hanorac alb pufos cu urchiuse pe gluga si care are pe fata un ursulet. O pereche de pantaloni de trening gri mai largi, iar in picioare mi-am ales o pereche de sosete pufoase si vesnicii mei papuic de sarbatoare. Da ati auzit bine, papucii cu reni s-au intors.
Am coborat in living si ca de obicei, nu era nimeni.
Am decis totusi sa fac mancare pentru cand se vor intoarce. Au un concert de caritate daca nu ma insel.
Eh, tot trebuie facuta mancare deci.Si asa m-am apucat eu de gatit.
Am preparat toatr mancarurilr de sarbatoare, bine aproape toate, si am decis ca trebuie sa aduc un strop de sarbatoare casei.
Asa ca am decis sa ma duc la bodyguarzi de la intrare, care nu paraseau niciodata casa.Eu: hei baieti
Mark: Emma, cu ce ocazie pe la noi?
Eu: am nevoie de ajutor
Carl: s-a intamplat ceva?
Eu: da, vreau sa le fac o surpriza baietilor, si vreau sa decorez casa. Dar nu prea pot. Vreti sa ma ajutati?
Mark: suntem in slujba ra domnisoara
Carl: te ajutam cu mare placere
Si iata-ne, noi 3 cocotati pe diferite scari pentru a pune instalatia pe casa.
Era de cateva ori sa ma duc in nas, dar mi-au prins baietii scara in ultimele momente.
Cu toate astea, tot m-am dus odata direct cu fata in zapada.Mark: parca ar fi Rudolph
Eu: hahaha
Imi inghetase nasul de la cazatura, si se facuse putin rosu. Iar ei s-au decis sa rada de mine. Ce mai bodyguarzi am si eu. Cu toate ca daca as fi in locul lor, as rade si eu de mine.
Dupa o ora de muncit am reusit sa aranjam exteriorul casei, la interior ma descurcam si singura. Partea mai grea o facusem.
Le-am multumit baietilor pentru ajutor si am intrat in casa, unde am inceput sa asez ornamentele si instalatia.
Bradul il lasam la urma cand veneau si ei. E o traditie sa impodobim cu totii bradul, nu ma apuc eu acum sa o stric.
Cu tiate astea, unde este Denis?
N-am primit nici un mesaj de la el, si este deja 2.
De obicei pana la ora asta aveam cateva mesaje de la el. Hmm, sa doarma? Nu stiu ce sa zic.*ding-dong*
Oare cine sa fie? Baietii au cheie, deci nu suna la sonerie.
Ma uit pe vizor, dar nu pot sa vad nimic, semn ca persoana respectiva acoperise vizorul. Fie ce-o fi. Daca se intampla ceva o sa tip dupa bodyguarzi.
Am deschis usa si am fost intamplinata de un buchet imens de trandafiri albi, preferatii mei.
Incercam sa dau buchetul la o parte sa vad persoana din spate, dar nu puteam. Pana cand am simtit cum sunt trasa intr-un sarut dulce. Numai o persoana are buzele asa de moi. Denis!
CITEȘTI
Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*
أدب الهواةDeja vad cum iti dai ochii peste cap vazand o alta carte cu sora unui membru din 1D. Incercati-o, eu cred ca merita. Aceasta carte este o comedie de dragoste, pe alocuri cu drama. Iar personajul principal nu se indragosteste de nici un membru al tru...