Deja vad cum iti dai ochii peste cap vazand o alta carte cu sora unui membru din 1D.
Incercati-o, eu cred ca merita.
Aceasta carte este o comedie de dragoste, pe alocuri cu drama. Iar personajul principal nu se indragosteste de nici un membru al tru...
De o luna sunt doar eu si gandurile mele. De o luna merg la recuperari. Si nimic deocamdata. Incep sa imi pierd speranta. Astazi o sa merg iar. Dar o sa fie diferit. O sa ma lase sa imi dau insfarsit bandajul jos. Iar acum bandana o sa stea mai bine pe cap. Da, port bandana de o luna. Am vreo 3, cea pe rosu, una pe albastru inchis si una pe negru. Le mai schimb din cand in cand.
Louis s-a oferit ca de fiecare data sa vina cu mine. Desi stie ca o sa ma astepte pe hol, deoarece sunt recuperari personale. Ca sa spun asa. Insotitorii trebuie sa astepte pe hol, sau afara. M-am imbracat exact asa cum o fac in ultimele zile. Blugi scurti negri, deoarece a venit caldura. Un tricou gri, si jacheta mea alb cu negru. O stiti, cea cu care am iesit din spital. In picioare am vansi mei negri. Iar tura aceasta am bandana albastra. Ca de fiecare data, imi pun gluga pe cap.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Imi tot pun gluga pentru ca nu vreau sa atrag si mai multe priviri asupra mea. Si asa fanii il recunosc pe strada pe Louis. Iar eu doar trebuie sa ma prefac ca sunt ok, cat il astept.
Dar nu sunt. Mi-as dori sa fiu.
In aceasta luna m-am izolat de toti si toate. Stau mult inchisa la mine in camera. Pictez foarte mult, deoarece acesta este refugiul meu de incredere.
Pictez o carte de exemplu, voi o vedeti ca pe o simpla carte. Eu in schimb o vad ca pe o poveste, un mister. Fiecare carte are povestea ei, iar desenul meu de ce sa nu aiba? Mereu mi-au placut cartile. Mi-a placut sa le citesc gandurile scriitorilor. Si daca a fost vreodata vreo carte pe care sa o fi citit, si sa nu-mi fi placut. Am asezat-o cu grija in biblioteca. Chiar daca mie personal, sa zicem ca nu mi-a placut, totusi respect munca celui care a scris-o. Nu am aruncat niciodata o carte, si nici nu voi face asta vreodata.
Alt exemplu, eu desenez un ou. Tu ca ce il vezi? Ca un ou, simplu nu? Sau poate ca un viitor mic dejun. Eu ei bine, il vad ca pe evolutie. De ce? Deoarece din acel ou, va iesi un pui. Acesta dupa ce va creste, va cloci si el oua. Dand nastere unei noi generatii. Facand astfel ca si "familia" lui sa se inmulteasca. Astfel fiind totul un ciclu.
Desenez o picatura de apa. Ca ce o vezi? Ca pe o picatura de apa nu? Ei bine eu nu, o vad ca si o lacrima. Stiu ca acea picatura de apa a curs din ochii cuiva. Acesta avand nevoie de a se descarca, varsand lacrimi. Niciodata nu mi-a placut sa judec oamenii de pe strada. Am vazut un om plangand, nu o sa rad de el. Stiu ca plange cu un motiv. Poate i-a murit o persoana draga, poate s-a despartit de iubita lui, sau poate are probleme. Vad pe strada o persoana beata si plansa. Nu am sa rad de mersul ei. Stiu ca a facut asta deoarece sufera. Iar alcoolul a fost un refugiu de nadeste. Care nu a lasat-o la greu, si a facut-o sa uite de acele probleme.
Nu am de gand sa va iau cu diferite teme de pshihologie. Doar ca de cand sunt asa, am devenit mult mai sentimentalista pe interior. Gandind de doua ori in legatura cu un lucru. Dar cu toate astea, sunt multa mai rece pe exterior. Nu imi mai arat emotiile nimanui. De Denis m-am separat, stand mai mereu singura. Si mai mereu cu usa inchisa.
