Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*

Capitolul 26

E deja seara, iar noi inca nu stim nimic de Emma.

Eleanor: baieti, eu zic sa mergem casa, ne intoarcem maine

Am uitat sa va zic ca au venit si fetele intre timp

Chris: are dreptate, sunteti deja de cateva ore aici

Louis: aveti dreptate

Eu: eu nu plec,stau aici

Soph: vin-o si tu Denis

Eu: nu! Eu raman. Voi duceti-va acasa

Louis: Denis, trebuie sa te odihnesti

Eu: ce nu intelegi ca eu nu pot pleca de aici? Atata timp cat stiu ca ea nu este in siguranta. Ridicnd putin tnul. Scuze, nu trebuia sa tip

Niall: sa ne anunti daca e ceva da?

Eu: bineinteles

Si asa au plecat, lasandu-ma singur, bine eu le-am cerut.
Chiar simt nevoia sa stau singur.
Stiu ca imi fac rau singur, dar nu vreau sa renunt la Emma.
Am avut multe iubite de care mi-am batut joc crezand ca sunt smecher, dar defapt eram foar un golan si un fraier.
Nu vreau sa se intample asa si cu Emma. Ea e speciala.
Mi-am bagat castile in urechi si am dat drumul la playlist-ul cu melodii triste. Ce? Mai am si eu momentele mele cand simt nevoia sa ascult muzica trista, acesta este unul dintre acestea. Iar pentru asta mi-am descarcat melodii triste.
Incet am adormit. Dar gandul meu tot la Emma era.

Dimineata cand m-am trezit m-am speriat deoarece nu stiam unde ma aflam.
Dar usor amintirile au inceput sa apara. Eram aici pentru Emma.
Gatul ma durea ingrozitor, cred ca e vina la cum am dormit.
Surpinzator inca aveam playlistul pornit.
Daca o tin asa am nevoie de un incarcator cu mine.
Nu am de gand sa parasesc acest spital fara Emma.

M-am ridicat din acele scaune de asteptare si m-am dus cu un etaj mai jos unde era un fel de cantina.
Mi-am luat un sandwich de acolo.
Stiu ca nu sunt facute de cei din spital. Ei doar le reincalzesc. Mi-am mai luat si o cafea de la autonomat, doar cu o bara dinacea de zahar. Am nevoie de ceva care sa ma trezeasca.
M-am asezat la o masa singur, si am inceput sa manac din acel sandwich, nu tocmai pe placul meu. Dar cand iti e foamr, nu refuzi nimic.
Aveam de gand sa o sun pe mama sa imi aduca un pachet de gume macar. Respiratia mea nu era tocmai placuta, si nici nu aveam de gand sa imi iau periuta de dinti de acasa si sa ma spal pe dinti in una din baile spitalului.
Parul imi statea destul de sifonat, dar nu ma obiseam sa il aranjez. Nu aveam de ce sa ma aranzej daca ea nu era aici.

Zis si facut, dupa ce am terminat si cafeau am sunat-o pe mama rugand-o sa imi aduca cateva lucruri de care aveam nevoie.
Ceasul arata doar ora 9, dar eu nu mai puteam sa atipesc.
As dori sa ma lase cineva sa o vad macar. Nu imi pasa de nimic, vreau doar sa o vad. Sa stau langa ea pana se face bine. Dar acest lucru imi este interzis deocamdata.
Nu inteleg de ce le este atat de greu sa vina si sa imi zica daca e bine sau nu pentru numele lui Dumnezeu.
Stau ca pe ace, si ma mir cum am reusit aseara sa adorm, cred ca oboseala si-a spus cuvantul.

Mama a venit si ea in cele din urma aducandu-mi cele cerute.

Mama: cum e Emma?

Eu: nu stiu, nimeni nu vrea sa imi zica nimic

Mama: cum e Louis?

Eu: distrus, nu vreau sa imi imaginez ce e in sufletul lui. O mai are doar pe ea. Aseara a stat intr-un colt izolat nevrand sa vorbeasca cu cineva. Daca Emma nu se face bine... Nu stiu

Mama: saracul... Uite Emma e puternica, o sa vezi

Eu: sper si eu. Nu pot sa cred ca acum cand s-a intors din turneu a trebuit sa ne desparta din nou ceva pufnesc eu