Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*

Capitolul 54

Nici nu stiu de cand sunt aici. Pe acelasi scaun, in acelasi salon. Cert este ca Emma a intrat in coma profunda.
Nu da nici un semn de viata, nimic. Iar asta ma demoralizeaza si mai mult.
Incep sa imi pierd orice speranta in legatura cu ea.

Toti zic ca o sa se faca bine. Dar cand? Emma nu a mai miscat nici un deget de atunci. Simt ca mor. Mi-as dori sa fiu eu in locul ei. Ca toata durea sa imi apartina mie, nu ei.
Nu mai rezist. Imi e dor de ea de mor. Imi e dor sa ii vad ochii acea negri. Imi e dor sa ii aud vocea care ma cearta cand devin prea enervant. Imi e dor de atingerile ei, de saruturile ei. Imi e dor de tot ce tine de ea. Nu ma suport sa o vad pe acel pat nemiscata. Respirand doar cu ajutorul mastii aceleia de oxigen.

Totul a devenit deja o rutina zilnica pentru mine. Dimineata dupa ce ma trezesc cu gatul amortit, ma indrept inspre cantina, de unde imi iau o cafea, rareori un sandwich.
Dupa ce termin, ma intorc inapoi in salonul ei. Ma asez pe scaun si fac acelasi lucru. O privesc in timp ce ascult muzica trista. Altceva nu pot sa fac.
Dupa ceva timp vin si restul baietilor. De mult timp nu i-am mai vazut asa de linistiti, fara sa faca vreo gluma sau ceva.
In momentele astea cred ca isi dau si ei seama ca nu trebuie sa faca misto.

Astazi spre deosebire de celelalte dati au venit si felete.
M-au salutat slab si s-au aseat pe unde au apucat.
Doctorul a venit si i-a pus o alta perfuzie in mana

Louis: oprindu-l inainte sa iasa stati putin

Doctorul: cu ce va pot ajuta?

Louis: cum e starea Emmei?

Doctorul: este sanatoasa. Trebuie doar sa se trezeasca

Louis: si cand o va face?

Doctorul: credeti-ma ca daca as fi stiut, v-as fi spus. Totul depinde doar de ea

Louis: si daca nu o va face?

Doctorul: atunci o sa o deconectam de la aparate

Louis: sa nu spuneti ca

Doctorul: ba da. Daca nu se trezeste, o putem considera moarta

Eu: nu, asa ceva nu se poate!

Doctorul: stiu ca sunteti revoltati. Dar noi din punct de vedere medical am facut tot ce ne sta in putinta pentru a o face sanatoasa. Acum daca ma scuzati, trebuie sa ma duc la un alt pacient

Louis: multumim pentru timpul acordat

Doctorul: imi fac doar datoria

Emma trebuie sa te trezesti! Te rog. Fa-o pentru mine, pentru fratele tau care este distrus. Fa-o pentru trupa, pentru Chris cea mai buna prietena a ta. Fa-o pentru noi.

Nimic, nici o miscare din partea ei.

Cat trebuie sa mai indur toate astea Emma? Restul cat trebuie sa mai indure? Ne e dor de tine Emma. Toti te vrem inapoi. Intoarce-te! Nu-i lasa sa creada ca esti moarta si sa te deconecteze de la aparate.

Louis: eu nu mai rezist

Te inteleg frate... La perfectie

Louis: Emma, te impor eu trezeste-te. Stiu ca ma auzi. Mereu o faci. De fiecare data cand ti-am zis sa faci ceva m-ai ascultat. Fa-o si acum. Trezeste-te!

Din nou, nimic.

S-a lasat un moment de liniste. Singurul sunet care se mai auzea, era de la aparatul conectat la inima Emmei. Care batea regulat.
Mi-am lasat capul pe pat in incercarea de a adormi. Era mult mai bine in lumea viselor. Acolo totul era perfect

Emma: iubitule, de ce nu ma asculti?

Eu: ba da te ascult

Emma: atunci spune-mi ce am zis ultima data