Louis' Little Sister || 1D Fanfiction *In Curs De Editare*

Capitolul 5 ✔

A trecut si seara asta, cu chiu cu vai am reusit aseara sa adorm. De ce zic asta? Pentru ca m-am gandit toata noaptea la ochii tipului cu care m-am ciocnit ieri. Pur si simplu nu puteam sa mi scot din cap...

Este dimineata acum iar Cris inca doarme. M-am ridicat usor din pat, ca nu cumva sa o trezesc, si m-am dus in "ascunzatoarea mea" unde mi-am pus toate lucurile care ma ajuta sa pictez, si am luat un sevalet.
Da am unul, si daca va intrebati cum am reusit sa il bag in troler, adevarul e ca se poate face mic.
Revenim, am luat o panza, pe care surprinzator am gasit-o ieri aici, cateva creioane si acuarelele mele si am inceput sa ii desenez ochii tipului de ieri.
Am muncit ceva, ce-i drept, deoarece mi-a fost greu sa reproduc culoarea aceea de albastru intens dar nu prea. Daca nu experimentam pe o foaie, stricam desenul.

Dupa vreo ora de lucru am reprezentat perfect aceea nuanta de albastru. Ma uitam la desenul meu si nu imi venea sa cred ca eu am desenat asta.
Iesise chiar bine.
L-am lasat sa se usuce si l-am pus intr-un dulap din "ascunzatoarea mea" care daca vreti sa aflati, e podul.
Aici am descoperit un dulap cu un lacat, asa ca mi-am pus toate lucrurile mele secrete, si l-am incuiat cu cheia.

Poate ca voi credeti ca sunt egoista ca nu vreau sa arat nimanui picturile si desenele mele, doar ca nu vreau ca ceilalti sa rada de mine, pentru ca asa sunt ei, rad de orice.
Nu ati observat asta?
Va dau un exemplu, cu totii avem acei colegi care rad de cei care invata, iar la primul test vor sa se mute cu cei destepti ca sa copieze. Ei sunt buni doar la ajutat la teste, dar nimeni nu se gandeste la ei si la ce e in sufletul lor.
Ei bine eu stiu pentru ca sunt unul din acei elevi care invata. Cand vezi ca ceilalti rad de tine te simti mizerabil, iar cand se muta langa tine la teste si copiaza tot de la tine te simti folosit.

Ca o carpa, o arunci la gunoi, iar dupa te intorci la ea, si tot asa.
E un sentiment urat...
Revenim la subiect pentru ca vad ca am talentul de a devia de la discutie. Am intrat in camera mea cu seperanta ca prietena mea inca e in lumea viselor. De obicei doarme mai mult, asa e ea, mai lenesa.
M-am dus, fara sa o trezesc, la baie si mi-am facut rutina mea zilnica, iar dupa am coborat laparter. Acolo erau toti pe canapea si radeau.
Cand am coborat toti si-au intors privirile inspre mine.
In momentul ala ma simtem incomod.

Toti: neata Emma.

Eu: neata.

Soph: numai acum te-ai trezit?

Daca ai sti tu...

Eu: da.

Am spus si dupa m-am indreptat spre cosul cu fructe, care se afla pe mini-barul living-ului, si mi-am luat un mar.

Louis: cum ai dormit?

Eu: eh, se putea si mai bine, spun amintindu-mi cati genunchi am primit in spate, si cate palme mi-am luat de la Chris.

Da se foieste in somn! Si mult! Zici ca este la razboi, la cum se misca, sau mai rau, este la campionatul de dans si daca nu se misca pierde.

Louis: a da, Chris se foieste in somn.

Eu: bingo, termin de zis, si pe urna musc din mar.

Louis: vezi ca azi vi cu noi la un interviu.

Eu: de ce? Nu eu sunt vedeta, ci voi! Spun cu oarecare dispretuire in glas.

Louis: stiu, dar fanii te-au vazut cu mine, iar apoi cu fete. Sunt si ei curiosi, si vor sa afle mai multe despre tine.

Eu: curiosii mor repede.

Louis: Emma, trebuie sa vi.

Eu: minunat! Sarcastica, trebuie sa ma imbrac cu ceva anume?